C
Ne stingem Doamne, aşteptâF
ndG
sosirea zilei TaC
le.C7
E lungã aşteptarea Dm
când F
ne laşi pG
arcã-n uitarC
e.C
E grea vegherea fãrãG
haF
r ca lupta G
fãrã armC
e.C7
Când vezi în jur atâţi Dm
iar, cF
uprinşi de sG
omn şi moartC
e.Când vezi fecioarele aţipind în noaptea întunecoasã
Când vraja somnului cuprind strãjerii Tãi din casã.
Când solii pacea-au amuţit vestindu-Te pe Tine,
E grea vegherea la sfârşit când ajutor nu-ţi vine.
Când vraja somnului cuprind strãjerii Tãi din casã.
Când solii pacea-au amuţit vestindu-Te pe Tine,
E grea vegherea la sfârşit când ajutor nu-ţi vine.
Nãdejdea ni s-a destrãmat de multe ori în luptã.
Cãci ancora ce Tu ne-ai dat de furtunã e ruptã.
Vâslim din greu, ne zbuciumãm pe furtunoasa mare...
Dorim acasã s-ancorãm în portul slavei Tale.
Cãci ancora ce Tu ne-ai dat de furtunã e ruptã.
Vâslim din greu, ne zbuciumãm pe furtunoasa mare...
Dorim acasã s-ancorãm în portul slavei Tale.
Dar pânã atunci Isus, iubit îmbracãne-n putere.
Cãci valul parcã-i mai cuprins... poverile-s mai grele.
Căci stâncile ascunse sunt mai mult ca altădată. .
Care lovesc în tot ce-i sfânt din Cale să ne-abată
Cãci valul parcã-i mai cuprins... poverile-s mai grele.
Căci stâncile ascunse sunt mai mult ca altădată. .
Care lovesc în tot ce-i sfânt din Cale să ne-abată
Păzeşte-ne de-aceste stânci. . de ceasul lepădării. .
Ca să nu film pe veci atunci pierduți în largul mării. .
Ci plini de Duhul Tãu cel Sfânt cu haina nepãtatã
Noi treji în veghe aşteptând sã ne-ntâlnim odatã. .
Ca să nu film pe veci atunci pierduți în largul mării. .
Ci plini de Duhul Tãu cel Sfânt cu haina nepãtatã
Noi treji în veghe aşteptând sã ne-ntâlnim odatã. .
C
Ne stingem Doamne, aşteptâF
ndG
sosirea zilei TaC
le.C7
E lungã aşteptarea Dm
când F
ne laşi pG
arcã-n uitarC
e.C
E grea vegherea fãrãG
haF
r ca lupta G
fãrã armC
e.C7
Când vezi în jur atâţi Dm
iar, cF
uprinşi de sG
omn şi moartC
e.Când vezi fecioarele aţipind în noaptea întunecoasã
Când vraja somnului cuprind strãjerii Tãi din casã.
Când solii pacea-au amuţit vestindu-Te pe Tine,
E grea vegherea la sfârşit când ajutor nu-ţi vine.
Când vraja somnului cuprind strãjerii Tãi din casã.
Când solii pacea-au amuţit vestindu-Te pe Tine,
E grea vegherea la sfârşit când ajutor nu-ţi vine.
Nãdejdea ni s-a destrãmat de multe ori în luptã.
Cãci ancora ce Tu ne-ai dat de furtunã e ruptã.
Vâslim din greu, ne zbuciumãm pe furtunoasa mare...
Dorim acasã s-ancorãm în portul slavei Tale.
Cãci ancora ce Tu ne-ai dat de furtunã e ruptã.
Vâslim din greu, ne zbuciumãm pe furtunoasa mare...
Dorim acasã s-ancorãm în portul slavei Tale.
Dar pânã atunci Isus, iubit îmbracãne-n putere.
Cãci valul parcã-i mai cuprins... poverile-s mai grele.
Căci stâncile ascunse sunt mai mult ca altădată. .
Care lovesc în tot ce-i sfânt din Cale să ne-abată
Cãci valul parcã-i mai cuprins... poverile-s mai grele.
Căci stâncile ascunse sunt mai mult ca altădată. .
Care lovesc în tot ce-i sfânt din Cale să ne-abată
Păzeşte-ne de-aceste stânci. . de ceasul lepădării. .
Ca să nu film pe veci atunci pierduți în largul mării. .
Ci plini de Duhul Tãu cel Sfânt cu haina nepãtatã
Noi treji în veghe aşteptând sã ne-ntâlnim odatã. .
Ca să nu film pe veci atunci pierduți în largul mării. .
Ci plini de Duhul Tãu cel Sfânt cu haina nepãtatã
Noi treji în veghe aşteptând sã ne-ntâlnim odatã. .
