Nevoia ta e mare,
Și sub povara ei tu gemi,
Dar mare și mai tare
Să știi, e Dumnezeu, de-L chemi!
Și sub povara ei tu gemi,
Dar mare și mai tare
Să știi, e Dumnezeu, de-L chemi!
El, timpul izbăvirii
L-a hotărât în Sine.
/: Puțin, puțin mai rabdă,
Căci izbăvirea vine! :/
L-a hotărât în Sine.
/: Puțin, puțin mai rabdă,
Căci izbăvirea vine! :/
Nu e nici o nevoie
Să-ntreacă bunătatea Sa,
Și preasfințita-I voie
Aduce izbăvirea ta!
Să-ntreacă bunătatea Sa,
Și preasfințita-I voie
Aduce izbăvirea ta!
Deplin, deplin te-ncrede
În Dumnezeu Cel plin de har!
El inima ți-o vede,
Și ruga nu-ți va fi-n zadar!
În Dumnezeu Cel plin de har!
El inima ți-o vede,
Și ruga nu-ți va fi-n zadar!
Căci izbăvirea vine!
Nevoia ta e mare,
Și sub povara ei tu gemi,
Dar mare și mai tare
Să știi, e Dumnezeu, de-L chemi!
Și sub povara ei tu gemi,
Dar mare și mai tare
Să știi, e Dumnezeu, de-L chemi!
El, timpul izbăvirii
L-a hotărât în Sine.
/: Puțin, puțin mai rabdă,
Căci izbăvirea vine! :/
L-a hotărât în Sine.
/: Puțin, puțin mai rabdă,
Căci izbăvirea vine! :/
Nu e nici o nevoie
Să-ntreacă bunătatea Sa,
Și preasfințita-I voie
Aduce izbăvirea ta!
Să-ntreacă bunătatea Sa,
Și preasfințita-I voie
Aduce izbăvirea ta!
Deplin, deplin te-ncrede
În Dumnezeu Cel plin de har!
El inima ți-o vede,
Și ruga nu-ți va fi-n zadar!
În Dumnezeu Cel plin de har!
El inima ți-o vede,
Și ruga nu-ți va fi-n zadar!
Căci izbăvirea vine!
