Nici o desfătare-n lume
Nu-i scutită de-ntristare,
Pe pământ orice mărire
Și-avuție-i trecătoare.
Toate-s mai neputincioase
Decât umbra care trece,
Mai deșarte decât visul
Care-o clipă se petrece.
Nu-i scutită de-ntristare,
Pe pământ orice mărire
Și-avuție-i trecătoare.
Toate-s mai neputincioase
Decât umbra care trece,
Mai deșarte decât visul
Care-o clipă se petrece.
/: Numai slava :/ lui Isus
/: Este fără :/ de apus
/: Și-ndulcirea :/ Feței Lui
Ține-n veacul veacului.
/: Este fără :/ de apus
/: Și-ndulcirea :/ Feței Lui
Ține-n veacul veacului.
Sunt deșertăciune toate
Cele omenești de-acum,
Amăgiri și fum sunt câte
Nu luăm pe-al morții drum.
Nu luăm cu noi averea,
Nici mărirea - toate pier.
Numai faptele credinței
Ne-nsoțesc mergând spre cer.
Cele omenești de-acum,
Amăgiri și fum sunt câte
Nu luăm pe-al morții drum.
Nu luăm cu noi averea,
Nici mărirea - toate pier.
Numai faptele credinței
Ne-nsoțesc mergând spre cer.
Suflete ce vrei lumina,
Vino pân-o poți afla;
Umblă după mântuire
Câtă vreme-o poți avea,
Căci când vine ceasul morții
Dacă n-o cauți cât ești viu,
Vei dori-o, vei striga-o,
Dar atunci va fi târziu.
Vino pân-o poți afla;
Umblă după mântuire
Câtă vreme-o poți avea,
Căci când vine ceasul morții
Dacă n-o cauți cât ești viu,
Vei dori-o, vei striga-o,
Dar atunci va fi târziu.
Nici o desfătare-n lume
Nu-i scutită de-ntristare,
Pe pământ orice mărire
Și-avuție-i trecătoare.
Toate-s mai neputincioase
Decât umbra care trece,
Mai deșarte decât visul
Care-o clipă se petrece.
Nu-i scutită de-ntristare,
Pe pământ orice mărire
Și-avuție-i trecătoare.
Toate-s mai neputincioase
Decât umbra care trece,
Mai deșarte decât visul
Care-o clipă se petrece.
/: Numai slava :/ lui Isus
/: Este fără :/ de apus
/: Și-ndulcirea :/ Feței Lui
Ține-n veacul veacului.
/: Este fără :/ de apus
/: Și-ndulcirea :/ Feței Lui
Ține-n veacul veacului.
Sunt deșertăciune toate
Cele omenești de-acum,
Amăgiri și fum sunt câte
Nu luăm pe-al morții drum.
Nu luăm cu noi averea,
Nici mărirea - toate pier.
Numai faptele credinței
Ne-nsoțesc mergând spre cer.
Cele omenești de-acum,
Amăgiri și fum sunt câte
Nu luăm pe-al morții drum.
Nu luăm cu noi averea,
Nici mărirea - toate pier.
Numai faptele credinței
Ne-nsoțesc mergând spre cer.
Suflete ce vrei lumina,
Vino pân-o poți afla;
Umblă după mântuire
Câtă vreme-o poți avea,
Căci când vine ceasul morții
Dacă n-o cauți cât ești viu,
Vei dori-o, vei striga-o,
Dar atunci va fi târziu.
Vino pân-o poți afla;
Umblă după mântuire
Câtă vreme-o poți avea,
Căci când vine ceasul morții
Dacă n-o cauți cât ești viu,
Vei dori-o, vei striga-o,
Dar atunci va fi târziu.
