Nu-i drumul spre neprihănire
Bătătorit, ușor și lin,
Ci-i un urcuș cu munci și lupte,
Cu-nsângerări și lacrimi plin.
Bătătorit, ușor și lin,
Ci-i un urcuș cu munci și lupte,
Cu-nsângerări și lacrimi plin.
Dar unde sfânta-ți nevoință
Învinge drumul cel mai greu,
De-acolo înc-o năzuință
Și duhul tău e-n Dumnezeu.
Învinge drumul cel mai greu,
De-acolo înc-o năzuință
Și duhul tău e-n Dumnezeu.
Durerea-i prețul adâncirii
Prin care-n Adevăr pătrunzi,
Dar tainelor dumnezeirii
Numa-n genunchi știi să răspunzi.
Prin care-n Adevăr pătrunzi,
Dar tainelor dumnezeirii
Numa-n genunchi știi să răspunzi.
Singurătatea e aripa
Cu care zbori cel mai ușor,
Pân-la lumina și Ia clipa
Dumnezeiescului fior.
Cu care zbori cel mai ușor,
Pân-la lumina și Ia clipa
Dumnezeiescului fior.
Deschide-i drum singurătății
Spre-al sufletului tău altar,
Predă-te rob al bunătății
Și nu mai ai mai nalt hotar.
Spre-al sufletului tău altar,
Predă-te rob al bunătății
Și nu mai ai mai nalt hotar.
Aceasta te desparte-adesea
De cei cu care-ai vrea să fii,
Dar ce-ți va da neprihănirea
E înmiit mai mult, să știi!
De cei cu care-ai vrea să fii,
Dar ce-ți va da neprihănirea
E înmiit mai mult, să știi!
Nu-i drumul spre neprihănire
Bătătorit, ușor și lin,
Ci-i un urcuș cu munci și lupte,
Cu-nsângerări și lacrimi plin.
Bătătorit, ușor și lin,
Ci-i un urcuș cu munci și lupte,
Cu-nsângerări și lacrimi plin.
Dar unde sfânta-ți nevoință
Învinge drumul cel mai greu,
De-acolo înc-o năzuință
Și duhul tău e-n Dumnezeu.
Învinge drumul cel mai greu,
De-acolo înc-o năzuință
Și duhul tău e-n Dumnezeu.
Durerea-i prețul adâncirii
Prin care-n Adevăr pătrunzi,
Dar tainelor dumnezeirii
Numa-n genunchi știi să răspunzi.
Prin care-n Adevăr pătrunzi,
Dar tainelor dumnezeirii
Numa-n genunchi știi să răspunzi.
Singurătatea e aripa
Cu care zbori cel mai ușor,
Pân-la lumina și Ia clipa
Dumnezeiescului fior.
Cu care zbori cel mai ușor,
Pân-la lumina și Ia clipa
Dumnezeiescului fior.
Deschide-i drum singurătății
Spre-al sufletului tău altar,
Predă-te rob al bunătății
Și nu mai ai mai nalt hotar.
Spre-al sufletului tău altar,
Predă-te rob al bunătății
Și nu mai ai mai nalt hotar.
Aceasta te desparte-adesea
De cei cu care-ai vrea să fii,
Dar ce-ți va da neprihănirea
E înmiit mai mult, să știi!
De cei cu care-ai vrea să fii,
Dar ce-ți va da neprihănirea
E înmiit mai mult, să știi!
