Nu-i judecător mai drept
Ca iubirea Ta în mine,
Ce-mi dă inimii din piept
Când cântare, când suspine.
Ca iubirea Ta în mine,
Ce-mi dă inimii din piept
Când cântare, când suspine.
Când cântare - dacă țin
Calea Ta neprihănită,
Când cel mai amar suspin
Dac-ascult la vreo ispită.
Calea Ta neprihănită,
Când cel mai amar suspin
Dac-ascult la vreo ispită.
Când răspund cu pas grăbit,
Dragostea-Ți din mine cântă;
Când avântul mi-e slăbit,
Se-ntristează și frământă.
Dragostea-Ți din mine cântă;
Când avântul mi-e slăbit,
Se-ntristează și frământă.
Când mă duc să mor cu drag,
Mă sărută-nflăcărată;
Când mă cruț și mă retrag,
Mi se-ntoarce rușinată.
Mă sărută-nflăcărată;
Când mă cruț și mă retrag,
Mi se-ntoarce rușinată.
Când o pun cea mai dintâi,
Îmi străluce ca un soare;
Când o uit ori o amâi,
Mă sfâșie și mă doare.
Îmi străluce ca un soare;
Când o uit ori o amâi,
Mă sfâșie și mă doare.
Doamne, fă-mi a ei porunci
Aspre-n orice căi a mele,
Căci ea nu-mi dă miere-atunci
Când sunt vrednic de nuiele.
Aspre-n orice căi a mele,
Căci ea nu-mi dă miere-atunci
Când sunt vrednic de nuiele.
Nu-i judecător mai drept
Ca iubirea Ta în mine,
Ce-mi dă inimii din piept
Când cântare, când suspine.
Ca iubirea Ta în mine,
Ce-mi dă inimii din piept
Când cântare, când suspine.
Când cântare - dacă țin
Calea Ta neprihănită,
Când cel mai amar suspin
Dac-ascult la vreo ispită.
Calea Ta neprihănită,
Când cel mai amar suspin
Dac-ascult la vreo ispită.
Când răspund cu pas grăbit,
Dragostea-Ți din mine cântă;
Când avântul mi-e slăbit,
Se-ntristează și frământă.
Dragostea-Ți din mine cântă;
Când avântul mi-e slăbit,
Se-ntristează și frământă.
Când mă duc să mor cu drag,
Mă sărută-nflăcărată;
Când mă cruț și mă retrag,
Mi se-ntoarce rușinată.
Mă sărută-nflăcărată;
Când mă cruț și mă retrag,
Mi se-ntoarce rușinată.
Când o pun cea mai dintâi,
Îmi străluce ca un soare;
Când o uit ori o amâi,
Mă sfâșie și mă doare.
Îmi străluce ca un soare;
Când o uit ori o amâi,
Mă sfâșie și mă doare.
Doamne, fă-mi a ei porunci
Aspre-n orice căi a mele,
Căci ea nu-mi dă miere-atunci
Când sunt vrednic de nuiele.
Aspre-n orice căi a mele,
Căci ea nu-mi dă miere-atunci
Când sunt vrednic de nuiele.
