Nu mă știe

Se pleacă ziua înspre seară
Se-aprinde un luceafăr sus,
Mă-nconjoară tăceri de ceară
Pândind cuvintele ce nu-s.

Mă uiți, Dumnezeu,
Mă tulbură-o stea
În sufletul meu
Și inima mea.

Mi-s munții-alături la picioare
Și trece-un mâine peste ieri
Mai plânge-un cântec, mă mai doare
Mai suflă-un vânt de nicăieri.

Mai suflă un vânt
Mai suflă-a pustiu
Pe-un drum de pământ
Mă cheamă să fiu.

Mă mai arăt într-o oglindă
Mă mai privesc un pic și las
Să-mi ardă stelele în tindă
În liniștea ce mi-a rămas.

Oglinda-i a mea
Dar nu mai sunt eu
Mă tulbură-o stea
Mă uiți, Dumnezeu.

Un val se-nalță peste-o mie
O zi s-a dus, o alta nu-i
M-am rătăcit și nu mă știe
Nici Dumnezeu de sunt a Lui.

Am fost, am venit
Am fost, am plecat
Un ceas s-a oprit
Un râu a secat.

Mă uiți, Dumnezeu
Mă tulbură-o stea
Și sufletul meu
Se duce cu ea.