Nu-mi asculta vreo rugăciune
Ce nu-i din adevărul Tău,
Chiar de m-apas-o slăbiciune,
Să nu fac voia celui rău,
Ci Duhul Sfânt în mine-L pune
Să nu alunec în vreun hău!
Ce nu-i din adevărul Tău,
Chiar de m-apas-o slăbiciune,
Să nu fac voia celui rău,
Ci Duhul Sfânt în mine-L pune
Să nu alunec în vreun hău!
Doamne, Dumnezeul meu,
Tatăl meu, Tatăl meu,
Mă-nchin și Te laud mereu!
Tatăl meu, Tatăl meu,
Mă-nchin și Te laud mereu!
Să n-am privirea la vreo ceată
De călători pe-acest pământ,
Ci voia-Ți sfântă, minunată,
Să-mi fie-al vieții-așezământ,
Să-Ți-nalț o laudă curată
Cu noi puteri, c-un nou avânt!
De călători pe-acest pământ,
Ci voia-Ți sfântă, minunată,
Să-mi fie-al vieții-așezământ,
Să-Ți-nalț o laudă curată
Cu noi puteri, c-un nou avânt!
Hristos să-mi fie ținta vieții
Și alergatul viu, ceresc,
Să nu mă uit ce fac drumeții,
Ci să gândesc nepământesc,
Ca zorii albi ai dimineții,
De Tine-aprins, să Te slăvesc!
Și alergatul viu, ceresc,
Să nu mă uit ce fac drumeții,
Ci să gândesc nepământesc,
Ca zorii albi ai dimineții,
De Tine-aprins, să Te slăvesc!
Nu-mi asculta vreo rugăciune
Ce nu-i din adevărul Tău,
Chiar de m-apas-o slăbiciune,
Să nu fac voia celui rău,
Ci Duhul Sfânt în mine-L pune
Să nu alunec în vreun hău!
Ce nu-i din adevărul Tău,
Chiar de m-apas-o slăbiciune,
Să nu fac voia celui rău,
Ci Duhul Sfânt în mine-L pune
Să nu alunec în vreun hău!
Doamne, Dumnezeul meu,
Tatăl meu, Tatăl meu,
Mă-nchin și Te laud mereu!
Tatăl meu, Tatăl meu,
Mă-nchin și Te laud mereu!
Să n-am privirea la vreo ceată
De călători pe-acest pământ,
Ci voia-Ți sfântă, minunată,
Să-mi fie-al vieții-așezământ,
Să-Ți-nalț o laudă curată
Cu noi puteri, c-un nou avânt!
De călători pe-acest pământ,
Ci voia-Ți sfântă, minunată,
Să-mi fie-al vieții-așezământ,
Să-Ți-nalț o laudă curată
Cu noi puteri, c-un nou avânt!
Hristos să-mi fie ținta vieții
Și alergatul viu, ceresc,
Să nu mă uit ce fac drumeții,
Ci să gândesc nepământesc,
Ca zorii albi ai dimineții,
De Tine-aprins, să Te slăvesc!
Și alergatul viu, ceresc,
Să nu mă uit ce fac drumeții,
Ci să gândesc nepământesc,
Ca zorii albi ai dimineții,
De Tine-aprins, să Te slăvesc!
