Nu poți a te 'nălța mai tare, mai luminos și mai curat,
Decât atunci când după tine înalți pe cel neajutorat.
Dar nici mai josnic niciodată nu poți să fii și mai mișel
Decât când înjosești pe altul, ca tu să te ridici pe el.
Decât atunci când după tine înalți pe cel neajutorat.
Dar nici mai josnic niciodată nu poți să fii și mai mișel
Decât când înjosești pe altul, ca tu să te ridici pe el.
Nu poți fi mai frumos ca-n clipa când te despoi mărinimos,
Și-ți dai podoaba ta altuia s-apară dânsul mai frumos.
Dar nici urât și mai netrebnic nu ești ca-n clipa când dezbraci
De meritele lui pe altul ca tu mai mândru să te faci.
Și-ți dai podoaba ta altuia s-apară dânsul mai frumos.
Dar nici urât și mai netrebnic nu ești ca-n clipa când dezbraci
De meritele lui pe altul ca tu mai mândru să te faci.
Nu poți fi mai bun niciodată decât când te smerești jertfind,
Să poată darul să-ți primească neumilit cel suferind.
Dar nici mai rău nu ești ca-n vremea când te mândrești c-ai miluit,
Făcând pe cel silit să-ți ceară de două ori nenorocit.
Să poată darul să-ți primească neumilit cel suferind.
Dar nici mai rău nu ești ca-n vremea când te mândrești c-ai miluit,
Făcând pe cel silit să-ți ceară de două ori nenorocit.
Nu poți fi mai bogat vreodată ca-n vremea când știi să-ți desfaci
În taină inima și mâna spre-a ferici pe cei săraci.
Dar nici mai vrednic de osândă nu poți să fii și nici mai rău,
Decât atunci când spre-al tău bine nefericești pe-un frate-al tău.
În taină inima și mâna spre-a ferici pe cei săraci.
Dar nici mai vrednic de osândă nu poți să fii și nici mai rău,
Decât atunci când spre-al tău bine nefericești pe-un frate-al tău.
Nu poți a te 'nălța mai tare, mai luminos și mai curat,
Decât atunci când după tine înalți pe cel neajutorat.
Dar nici mai josnic niciodată nu poți să fii și mai mișel
Decât când înjosești pe altul, ca tu să te ridici pe el.
Decât atunci când după tine înalți pe cel neajutorat.
Dar nici mai josnic niciodată nu poți să fii și mai mișel
Decât când înjosești pe altul, ca tu să te ridici pe el.
Nu poți fi mai frumos ca-n clipa când te despoi mărinimos,
Și-ți dai podoaba ta altuia s-apară dânsul mai frumos.
Dar nici urât și mai netrebnic nu ești ca-n clipa când dezbraci
De meritele lui pe altul ca tu mai mândru să te faci.
Și-ți dai podoaba ta altuia s-apară dânsul mai frumos.
Dar nici urât și mai netrebnic nu ești ca-n clipa când dezbraci
De meritele lui pe altul ca tu mai mândru să te faci.
Nu poți fi mai bun niciodată decât când te smerești jertfind,
Să poată darul să-ți primească neumilit cel suferind.
Dar nici mai rău nu ești ca-n vremea când te mândrești c-ai miluit,
Făcând pe cel silit să-ți ceară de două ori nenorocit.
Să poată darul să-ți primească neumilit cel suferind.
Dar nici mai rău nu ești ca-n vremea când te mândrești c-ai miluit,
Făcând pe cel silit să-ți ceară de două ori nenorocit.
Nu poți fi mai bogat vreodată ca-n vremea când știi să-ți desfaci
În taină inima și mâna spre-a ferici pe cei săraci.
Dar nici mai vrednic de osândă nu poți să fii și nici mai rău,
Decât atunci când spre-al tău bine nefericești pe-un frate-al tău.
În taină inima și mâna spre-a ferici pe cei săraci.
Dar nici mai vrednic de osândă nu poți să fii și nici mai rău,
Decât atunci când spre-al tău bine nefericești pe-un frate-al tău.
