Nu poți ști ce-i învierea

Nu poți ști ce-i învierea,
Nici s-o crezi cu-adevărat,
/: Când din moartea fărdelegii
Dragul meu, n-ai înviat. :/
Căci în tainele preasfinte
Va pătrunde cel ce-i viu.
Morții însă niciodată,
Nici nu cred și nici nu știu!

Nu poți ști ce-i mântuirea,
Și-adâncimea ei de har,
/: Când la plugul fărdelegii
Tragi pe-al lumii-ntins hotar! :/
Numai cei iertați și liberi,
Îi simt focul ei întreg.
Robii însă niciodată,
N-o cunosc, nici n-o-nțeleg!

Nu poți ști ce-i biruința
Jertfei de pe Golgota,
/: Când mocirla fărdelegii
Ți-a-necat viața ta. :/
Căci în luptele divine
Biruiesc doar cei curați;
Ca să-noate, niciodată,
Nu mai pot cei înecați.

Nu poți ști ce-i Adevărul
Rânduirilor cerești,
/: Când pe calea fărdelegii,
Și-a minciunii tu pășești. :/
Numai cel născut din Duhul
Prin credința în Isus,
În lumina cunoștinței
Tainelor pe veci e pus!..