Nu poți stăvili iubirea,
Când în suflet se aprinde,
Cum nu poți opri furtuna,
Când pământul greu cuprinde.
Când în suflet se aprinde,
Cum nu poți opri furtuna,
Când pământul greu cuprinde.
/: În para iubirii,
Isus, necurmat,
Să-mi ardă ființa,
Spre tot ce-i curat. :/
Isus, necurmat,
Să-mi ardă ființa,
Spre tot ce-i curat. :/
Nu poți sta în nepăsare,
Când iubirea te împinge.
Ea doboară orice piedici
Și-orce gând străin îl stinge.
Când iubirea te împinge.
Ea doboară orice piedici
Și-orce gând străin îl stinge.
Nu poți niciodată-ascunde
Harul dragostei curate,
Cum nu poți ascunde focul,
Între frunzele uscate.
Harul dragostei curate,
Cum nu poți ascunde focul,
Între frunzele uscate.
Căci iubirea-i soare veșnic,
Dătător de fericire;
Sufletul care-o primește
Se preface-n sfânta-i fire.
Dătător de fericire;
Sufletul care-o primește
Se preface-n sfânta-i fire.
Nu poți stăvili iubirea,
Când în suflet se aprinde,
Cum nu poți opri furtuna,
Când pământul greu cuprinde.
Când în suflet se aprinde,
Cum nu poți opri furtuna,
Când pământul greu cuprinde.
/: În para iubirii,
Isus, necurmat,
Să-mi ardă ființa,
Spre tot ce-i curat. :/
Isus, necurmat,
Să-mi ardă ființa,
Spre tot ce-i curat. :/
Nu poți sta în nepăsare,
Când iubirea te împinge.
Ea doboară orice piedici
Și-orce gând străin îl stinge.
Când iubirea te împinge.
Ea doboară orice piedici
Și-orce gând străin îl stinge.
Nu poți niciodată-ascunde
Harul dragostei curate,
Cum nu poți ascunde focul,
Între frunzele uscate.
Harul dragostei curate,
Cum nu poți ascunde focul,
Între frunzele uscate.
Căci iubirea-i soare veșnic,
Dătător de fericire;
Sufletul care-o primește
Se preface-n sfânta-i fire.
Dătător de fericire;
Sufletul care-o primește
Se preface-n sfânta-i fire.
