Nu te teme, Israele

Nu te teme, Israele!
Căci mai sus mai sus de stele
Ai un Domn ce cu putere te-a însoțit.
Prin robie, prin pustie
Prin necaz și bucurie
În a ta călătorie te-a păzit.

/: O poporul meu! Cum te-ai depărtat?!
Deși bunătatea mea mereu tu ai gustat
Când ai fost flămând Eu te-am săturat
Iar când setea te-a răpus din stâncă apă Ți-am dat :/

Cât mă doare pentru ține
Căci te-ai depărtat de Mine
Te-ai dus pe cărări străine prin pustiu.
Azi te chem cu îndurare
Să te-întorci din a ta cale
Nu te duce spre pierzare Israel.

Sus în slava fericirii
Vreau să fii și tu cu Mine
Să te mângâi cu iubire, Israel
Mă întind să-ți iau povara
Să-ți ridic cu drag ocara
Dar întoarce-te tu dar, din starea ta cea grea

Curând Păstorul-Și adună
Cu iubire a Sa turmă
Și ai să poți primi cununa, cum e scris
Nu mai sta în nepăsare,
Israele, deșteptare!
Ca să poți sta în picioare la sfârșit!