Numai frunze... stă Duhul trist

Numai frunze… stă Duhul trist,
Că viața-i fără rod.
Cugetul doarme în păcat
Iar legământul e călcat
Căci tu i-aduci neîncetat,
Numai frunze și nici un rod!

Numai frunze… nu-i strâns un snop
De spicul plin cu cu rod.
Ai semănat neghină, spini,
Ți-e câmpul plin cu mărăcini
Iar azi la seceră aduni,
Numai frunze și nici un rod!

Numai frunze… trecutul trist,
Te-apasă că n-ai rod…
Pe drumul ce l-ai străbătut
Și anii toți câți au trecut,
Tu vezi că n-ai adus decât,
Numai frunze și nici un rod!

Numai frunze… tu, pe Isus,
Cu viață fără rod,
Cum vei putea, în Fața Sa
Să stai când El va judeca
Și-n viața ta se va afla
Numai frunze și nici un rod!

Numai frunze… cât e de trist
Să fii fără de rod!
Când Domnul viața Lui și-a dat
Ca să te scape de păcat,
Cum poți s-aduci neîncetat
Numai frunze și nici un rod?

Numai frunze… și Domnu-I trist
Când vede că nu-i rod.
Te-a pus aici ca să rodești,
În lume să-L mărturisești
Iar tu în schimb i-agonisești
Numai frunze și nici un rod!

O, Isuse, prin harul Tău
Să crești în mine rod.
Spre bucuria Ta să fiu
Când trec pe-al lumii-ntins pustiu,
Cuvântul Tău mai sus să-l țiu
Printr-o viață deplină-n rod!