O, Doamne, Tu mă mângâi
În multul meu necaz,
Când cer a Ta-ndurare
Cu lacrimi pe obraz!
O, Doamne, Tu mă mângâi,
Când sufletu-ntristat,
În multa mea durere,
Te cheamă-ngenuncheat!
În multul meu necaz,
Când cer a Ta-ndurare
Cu lacrimi pe obraz!
O, Doamne, Tu mă mângâi,
Când sufletu-ntristat,
În multa mea durere,
Te cheamă-ngenuncheat!
Ce dulce-i mângâierea
Ce-n inimă mi-aduci,
Când simt adânc povara
Apăsătoarei cruci.
În ceasurile-amare,
Și-n clipa cea mai grea,
E-așa de dulce pacea
Și mângâierea Ta!
Ce-n inimă mi-aduci,
Când simt adânc povara
Apăsătoarei cruci.
În ceasurile-amare,
Și-n clipa cea mai grea,
E-așa de dulce pacea
Și mângâierea Ta!
O, Doamne, Tu mă mângâi
În multul meu necaz,
Când cer a Ta-ndurare
Cu lacrimi pe obraz!
O, Doamne, Tu mă mângâi,
Când sufletu-ntristat,
În multa mea durere,
Te cheamă-ngenuncheat!
În multul meu necaz,
Când cer a Ta-ndurare
Cu lacrimi pe obraz!
O, Doamne, Tu mă mângâi,
Când sufletu-ntristat,
În multa mea durere,
Te cheamă-ngenuncheat!
Ce dulce-i mângâierea
Ce-n inimă mi-aduci,
Când simt adânc povara
Apăsătoarei cruci.
În ceasurile-amare,
Și-n clipa cea mai grea,
E-așa de dulce pacea
Și mângâierea Ta!
Ce-n inimă mi-aduci,
Când simt adânc povara
Apăsătoarei cruci.
În ceasurile-amare,
Și-n clipa cea mai grea,
E-așa de dulce pacea
Și mângâierea Ta!
