O, Preaiubitul meu, Isus

O, Preaiubitul meu, Isus,
În lume-i noapte de tăciune,
E-atât de mult de când Te-ai dus,
Și dorul, dorul mă răpune!
Cetatea toat-am străbătut,
Și ulițele toate, toate;
Să vii-ntr-al inimii-așternut,
Căci Preaiubitule, e noapte!

De când în suflet Te-am primit,
Mântuitor și Domn și Mire,
Te chem, Te chem necontenit,
Te chem și-aștept a Ta venire!
Privesc spre Cer adeseori,
Și noaptea tot mai neagră-mi pare,
Căci nu se-arată-ai Zilei Zori,
Și Chipu-Ți Drag, Isuse-n zare!

În inimă văpăi îmi ard,
Isus iubit, dar ești departe,
Că-atâtea ziduri ne despart,
Și de ocări și spini am parte!…
Dar eu Te-aștept cu mai mult drag,
Te-aștept cu dorurile-mi grele,
Cu candela iubirii-n prag,
O, Mirele vieții mele!