O carte era închisă

O carte era închisă în mâna lui Dumnezeu
Tăcere era în ceruri, acolo eram și eu
Plângeam cu adâncă durere că nimeni nu se găsea
De carte să se apropie pecețile a-i rupea

Pecețile-i erau șapte și scrisul secret era
Curios era întreg cerul în carte, ah, ce scria?
Dar nimeni din cer sau din mare destoinic nu se găsea
Să rupă pecetea cărții… și cerul întreg plângea

Atunci un bătrân venise pe umăr m-atinse lin
Și-mi spuse cu voce dulce: „oprește al tău suspin!
Privește, există Leul, din Iuda el e născut,
El este biruitorul și cartea a desfăcut!”

Ce mare, ce sfânt e Mielul! Făpturi vii îi cântă Lui!
Bătrânii se-nchină-n fața-I și îngerii mii de mii
Cu cântecul lor de slavă, unesc și cântarea mea
Și zic: „Aleluia, amin!” a Sa e biruința