O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire
Și-n chenarul ei de-odată vezi un rai dintr-o privire,
Când vezi două brațe-ntinse și auzi un glas de frate
Dăruind o primăvară inimii înfrigurate,
Deșteptându-ți iar nădejdea într-un zbor mai sus de fire.
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire!
Și-n chenarul ei de-odată vezi un rai dintr-o privire,
Când vezi două brațe-ntinse și auzi un glas de frate
Dăruind o primăvară inimii înfrigurate,
Deșteptându-ți iar nădejdea într-un zbor mai sus de fire.
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire!
Ațipea sub stele palii zarea pașnicei Betanii,
Când Isus stătea la ușă după crâncene strădanii.
Ce adânc simțea Divinul cum de om își leagă soarta,
Când vedea în prag pe Lazăr, pe Maria și pe Marta.
Nu era alt loc sub Soare mai scăldat în fericire!
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire!
Când Isus stătea la ușă după crâncene strădanii.
Ce adânc simțea Divinul cum de om își leagă soarta,
Când vedea în prag pe Lazăr, pe Maria și pe Marta.
Nu era alt loc sub Soare mai scăldat în fericire!
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire!
Jos în Ierihon, pe uliți, prin mulțimea zgomotoasă,
Aducea Zacheu pe Domnul ca pe-un oaspete în casă.
Și prin ușa larg deschisă, se-auzea din încăpere
„Dau săracilor, o Doamne, jumătate din avere!”
Îngeri albi priveau din ceruri clipele de Mântuire…
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire!
Aducea Zacheu pe Domnul ca pe-un oaspete în casă.
Și prin ușa larg deschisă, se-auzea din încăpere
„Dau săracilor, o Doamne, jumătate din avere!”
Îngeri albi priveau din ceruri clipele de Mântuire…
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire!
Dar la inima ta rece stă de mult Isus și bate.
Ca să plece nu se-ndură ca s-o frângă nu se poate.
O trezește-te și vino, trage repede zăvorul,
Nici un oaspe nu-i pe lume ca Isus, Mântuitorul,
El ți-aduce-n dar iertare, El ți-aduce izbăvire.
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire!
Ca să plece nu se-ndură ca s-o frângă nu se poate.
O trezește-te și vino, trage repede zăvorul,
Nici un oaspe nu-i pe lume ca Isus, Mântuitorul,
El ți-aduce-n dar iertare, El ți-aduce izbăvire.
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire!
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire
Și-n chenarul ei de-odată vezi un rai dintr-o privire,
Când vezi două brațe-ntinse și auzi un glas de frate
Dăruind o primăvară inimii înfrigurate,
Deșteptându-ți iar nădejdea într-un zbor mai sus de fire.
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire!
Și-n chenarul ei de-odată vezi un rai dintr-o privire,
Când vezi două brațe-ntinse și auzi un glas de frate
Dăruind o primăvară inimii înfrigurate,
Deșteptându-ți iar nădejdea într-un zbor mai sus de fire.
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire!
Ațipea sub stele palii zarea pașnicei Betanii,
Când Isus stătea la ușă după crâncene strădanii.
Ce adânc simțea Divinul cum de om își leagă soarta,
Când vedea în prag pe Lazăr, pe Maria și pe Marta.
Nu era alt loc sub Soare mai scăldat în fericire!
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire!
Când Isus stătea la ușă după crâncene strădanii.
Ce adânc simțea Divinul cum de om își leagă soarta,
Când vedea în prag pe Lazăr, pe Maria și pe Marta.
Nu era alt loc sub Soare mai scăldat în fericire!
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire!
Jos în Ierihon, pe uliți, prin mulțimea zgomotoasă,
Aducea Zacheu pe Domnul ca pe-un oaspete în casă.
Și prin ușa larg deschisă, se-auzea din încăpere
„Dau săracilor, o Doamne, jumătate din avere!”
Îngeri albi priveau din ceruri clipele de Mântuire…
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire!
Aducea Zacheu pe Domnul ca pe-un oaspete în casă.
Și prin ușa larg deschisă, se-auzea din încăpere
„Dau săracilor, o Doamne, jumătate din avere!”
Îngeri albi priveau din ceruri clipele de Mântuire…
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire!
Dar la inima ta rece stă de mult Isus și bate.
Ca să plece nu se-ndură ca s-o frângă nu se poate.
O trezește-te și vino, trage repede zăvorul,
Nici un oaspe nu-i pe lume ca Isus, Mântuitorul,
El ți-aduce-n dar iertare, El ți-aduce izbăvire.
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire!
Ca să plece nu se-ndură ca s-o frângă nu se poate.
O trezește-te și vino, trage repede zăvorul,
Nici un oaspe nu-i pe lume ca Isus, Mântuitorul,
El ți-aduce-n dar iertare, El ți-aduce izbăvire.
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire!
