O, frații mei

O, frații mei, vi-e greu urcând,
Adesea suspinați pe drum,
Dar sus credința, în curând
Veți fi uitat c-ați plâns acum.
Când, cu întregul suflet plin
De bucurie veți cânta,
Într-un nemaisfârșit senin,
/: Nici veți gândi c-ați plâns cândva. :/

Când ale voastre cruci, smeriți
Le veți lăsa lângă Isus,
Din mâna Lui o să-i primiți
Cununa slavei făr-apus.
Când ochii voștri plânși și grei
Vedea-vor fața lui Hristos,
Întreaga lacrimă din ei
/: Va șterge-o mâna Lui, duios. :/

Când fața plină de ocări
Răbdate pentru EI, trăind,
Primi-va-n veșnice cântări
Sărutul slavei strălucind,
Când fruntea-n veci vă va purta
Podoaba Numelui Său sfânt,
O, cine-ar mai simți cândva
/: C-a plâns o clipă pe pământ! :/