O popor, de ce iubești?

O, popor de ce iubești, lucrurile pământești?
/: Căci din casă și avere ți-ai făcut idol din ele
Și din lume-ai adunat tot ce-a fost stricat :/

Și-ți mai zice tu în sine, nu e nimenea ca mine
/: Am de toate-n astă lume nu-mi mai trebuie pe nimeni
Să mă-nvețe ce să fac, căci eu sunt bogat :/

Haine scumpe tu îți faci, după modă te îmbraci
/: Vorbe rele și minciuni ce-s oprite de Scripturi
Dar tu la Cuvânt te uiți și tot nu-l asculți :/

Domnul când ți-a dat un sfat, cu picioru-n el ai dat
/: Dar curând te va-ntreba ce-ai făcut cu viața ta
Aici jos pe-acest pământ cât tu ai trăit :/

Judecata-i apropiată, cum n-a mai fost niciodată
/: Deci te-ntoarce-n grabă mare, la Cuvânt la ascultare
Dacă nu vei rămânea aici pururea! :/

O popor de ce n-asculți? Că Domnul de mult ți-a spus
/: Te-a strigat prin vase vii nu poți zice că nu știi
Dar tu nu te mai trezești în păcat trăiești :/

Te-ai pornit deodată la rău nu-ți place de Dumnezeu
/: Domnul vine în curând dup-ai săi de pe pământ
Și atunci vei rămânea plângând pururea! :/

Cercetează-te tu bine, să nu fii dat de rușine
/: Căci aici pe-acest pământ n-ai ascultat de Cuvânt
Întristare ai adus Duhului cel Sfânt :/