Ochii pironiți spre ce-o să vie,
Prin credință necurmat s-avem,
Să păstrăm mereu-mereu nădejdea tot mai vie
Spre aceea ce vom fi - nu ce suntem.
S-alipim iubirea noastră-ntreagă
De Isus, ce-ntâi El ne-a iubit,
Prin trăirea noastră să-nțeleagă
Cât de mult și-adânc ne-am dăruit.
Prin credință necurmat s-avem,
Să păstrăm mereu-mereu nădejdea tot mai vie
Spre aceea ce vom fi - nu ce suntem.
S-alipim iubirea noastră-ntreagă
De Isus, ce-ntâi El ne-a iubit,
Prin trăirea noastră să-nțeleagă
Cât de mult și-adânc ne-am dăruit.
Chiar dureri când ne încearcă viața,
Și ne brăzdează fața,
E harul Tău, Isuse, ne-nțeles și plin.
Focul lor e sfântă curățire.
Și-adânca umilire
E înălțarea spre un cer tot mai senin.
Și ne brăzdează fața,
E harul Tău, Isuse, ne-nțeles și plin.
Focul lor e sfântă curățire.
Și-adânca umilire
E înălțarea spre un cer tot mai senin.
Să nu obosim când trecem marea
Și să nu privim la valul greu,
Stâlpul cel de foc cuprinde toată-toată zarea,
Să 'nălțăm spre El privirea tot mereu.
S-alipim credința noastră-ntreagă,
De Isus, slăvitul Stâlp de foc,
Prin trăirea noastră să-nțeleagă,
Că doar El ni-e fericitul Loc.
Și să nu privim la valul greu,
Stâlpul cel de foc cuprinde toată-toată zarea,
Să 'nălțăm spre El privirea tot mereu.
S-alipim credința noastră-ntreagă,
De Isus, slăvitul Stâlp de foc,
Prin trăirea noastră să-nțeleagă,
Că doar El ni-e fericitul Loc.
Nu mai este mult și-a crucii cale
Va ajunge Țărmul minunat,
Ce cântări vor fi atunci, ce sfinte osanale,
În Ierusalimul nou străluminat!
S-alipim nădejdea noastră-ntreagă
De Isus, Biruitorul sfânt,
Prin trăirea noastră să-nțeleagă,
Că păstrăm preasfântu-I Legământ.
Va ajunge Țărmul minunat,
Ce cântări vor fi atunci, ce sfinte osanale,
În Ierusalimul nou străluminat!
S-alipim nădejdea noastră-ntreagă
De Isus, Biruitorul sfânt,
Prin trăirea noastră să-nțeleagă,
Că păstrăm preasfântu-I Legământ.
Ochii pironiți spre ce-o să vie,
Prin credință necurmat s-avem,
Să păstrăm mereu-mereu nădejdea tot mai vie
Spre aceea ce vom fi - nu ce suntem.
S-alipim iubirea noastră-ntreagă
De Isus, ce-ntâi El ne-a iubit,
Prin trăirea noastră să-nțeleagă
Cât de mult și-adânc ne-am dăruit.
Prin credință necurmat s-avem,
Să păstrăm mereu-mereu nădejdea tot mai vie
Spre aceea ce vom fi - nu ce suntem.
S-alipim iubirea noastră-ntreagă
De Isus, ce-ntâi El ne-a iubit,
Prin trăirea noastră să-nțeleagă
Cât de mult și-adânc ne-am dăruit.
Chiar dureri când ne încearcă viața,
Și ne brăzdează fața,
E harul Tău, Isuse, ne-nțeles și plin.
Focul lor e sfântă curățire.
Și-adânca umilire
E înălțarea spre un cer tot mai senin.
Și ne brăzdează fața,
E harul Tău, Isuse, ne-nțeles și plin.
Focul lor e sfântă curățire.
Și-adânca umilire
E înălțarea spre un cer tot mai senin.
Să nu obosim când trecem marea
Și să nu privim la valul greu,
Stâlpul cel de foc cuprinde toată-toată zarea,
Să 'nălțăm spre El privirea tot mereu.
S-alipim credința noastră-ntreagă,
De Isus, slăvitul Stâlp de foc,
Prin trăirea noastră să-nțeleagă,
Că doar El ni-e fericitul Loc.
Și să nu privim la valul greu,
Stâlpul cel de foc cuprinde toată-toată zarea,
Să 'nălțăm spre El privirea tot mereu.
S-alipim credința noastră-ntreagă,
De Isus, slăvitul Stâlp de foc,
Prin trăirea noastră să-nțeleagă,
Că doar El ni-e fericitul Loc.
Nu mai este mult și-a crucii cale
Va ajunge Țărmul minunat,
Ce cântări vor fi atunci, ce sfinte osanale,
În Ierusalimul nou străluminat!
S-alipim nădejdea noastră-ntreagă
De Isus, Biruitorul sfânt,
Prin trăirea noastră să-nțeleagă,
Că păstrăm preasfântu-I Legământ.
Va ajunge Țărmul minunat,
Ce cântări vor fi atunci, ce sfinte osanale,
În Ierusalimul nou străluminat!
S-alipim nădejdea noastră-ntreagă
De Isus, Biruitorul sfânt,
Prin trăirea noastră să-nțeleagă,
Că păstrăm preasfântu-I Legământ.
