Până când rămân părinții
Credincioși, cu suflet tare,
E-o nădejde și de fiii
Cei căzuți în neascultare.
Dar când și părinții caută
Căile deșertăciunii,
Învoind nelegiuirea,
Nu-i nădejde de niciunii.
Credincioși, cu suflet tare,
E-o nădejde și de fiii
Cei căzuți în neascultare.
Dar când și părinții caută
Căile deșertăciunii,
Învoind nelegiuirea,
Nu-i nădejde de niciunii.
Prețuiți pe credincioșii,
Ce vi-s frați, părinți și soți,
Cât i-aveți, mai e nădejde,
Când ei nu-s, e vai de toți.
Ce vi-s frați, părinți și soți,
Cât i-aveți, mai e nădejde,
Când ei nu-s, e vai de toți.
Până soțul bun rămâne
Credincios și-n suferință,
E-o nădejde și de soțul
Cel căzut în necredință.
Dar când soțul bun slăbește,
Întinându-se-mpreună,
Pentru amândoi se pierde
Orișice nădejde bună.
Credincios și-n suferință,
E-o nădejde și de soțul
Cel căzut în necredință.
Dar când soțul bun slăbește,
Întinându-se-mpreună,
Pentru amândoi se pierde
Orișice nădejde bună.
Până când mai este unul
Credincios într-o cetate,
E-o nădejde că pedeapsa
De Ia toți se va abate.
Dar când nu mai este nimeni
Mâinile spre cer să-și țină,
Cine mai oprește focul
Și blestemul să nu vină?
Credincios într-o cetate,
E-o nădejde că pedeapsa
De Ia toți se va abate.
Dar când nu mai este nimeni
Mâinile spre cer să-și țină,
Cine mai oprește focul
Și blestemul să nu vină?
Până când rămân părinții
Credincioși, cu suflet tare,
E-o nădejde și de fiii
Cei căzuți în neascultare.
Dar când și părinții caută
Căile deșertăciunii,
Învoind nelegiuirea,
Nu-i nădejde de niciunii.
Credincioși, cu suflet tare,
E-o nădejde și de fiii
Cei căzuți în neascultare.
Dar când și părinții caută
Căile deșertăciunii,
Învoind nelegiuirea,
Nu-i nădejde de niciunii.
Prețuiți pe credincioșii,
Ce vi-s frați, părinți și soți,
Cât i-aveți, mai e nădejde,
Când ei nu-s, e vai de toți.
Ce vi-s frați, părinți și soți,
Cât i-aveți, mai e nădejde,
Când ei nu-s, e vai de toți.
Până soțul bun rămâne
Credincios și-n suferință,
E-o nădejde și de soțul
Cel căzut în necredință.
Dar când soțul bun slăbește,
Întinându-se-mpreună,
Pentru amândoi se pierde
Orișice nădejde bună.
Credincios și-n suferință,
E-o nădejde și de soțul
Cel căzut în necredință.
Dar când soțul bun slăbește,
Întinându-se-mpreună,
Pentru amândoi se pierde
Orișice nădejde bună.
Până când mai este unul
Credincios într-o cetate,
E-o nădejde că pedeapsa
De Ia toți se va abate.
Dar când nu mai este nimeni
Mâinile spre cer să-și țină,
Cine mai oprește focul
Și blestemul să nu vină?
Credincios într-o cetate,
E-o nădejde că pedeapsa
De Ia toți se va abate.
Dar când nu mai este nimeni
Mâinile spre cer să-și țină,
Cine mai oprește focul
Și blestemul să nu vină?
