Pe cel pe care-l sprijini Tu,
Nu poate nimeni să-l doboare!
O, Doamne-ajută-mi sufletu'
Să aibă-această-ncredințare!
Nu poate nimeni să-l doboare!
O, Doamne-ajută-mi sufletu'
Să aibă-această-ncredințare!
Dar Tu ești Tăria mea,
Și-n furtuna cea mai grea.
/: Dreapta Ta mă sprijinește :/
Și vrăjmașul nu sporește!
Și-n furtuna cea mai grea.
/: Dreapta Ta mă sprijinește :/
Și vrăjmașul nu sporește!
Picioarele adesea-mi sunt
De slăbiciune stăpânite,
Și trupul, care-i din pământ
Se clatină-n furtuni pornite!
De slăbiciune stăpânite,
Și trupul, care-i din pământ
Se clatină-n furtuni pornite!
O Stâncă tare în furtuni
Și Turn îmi ești de-adăpostire,
Părinte-n Tine mă aduni,
În Tine-am dulcea liniștire.
Și Turn îmi ești de-adăpostire,
Părinte-n Tine mă aduni,
În Tine-am dulcea liniștire.
Te laud și Îți mulțumesc,
Căci Dreapta Ta biruitoare
Mă ține drept, pe-un drum ceresc,
Ființa să nu mi-o doboare!
Căci Dreapta Ta biruitoare
Mă ține drept, pe-un drum ceresc,
Ființa să nu mi-o doboare!
Pe cel pe care-l sprijini Tu,
Nu poate nimeni să-l doboare!
O, Doamne-ajută-mi sufletu'
Să aibă-această-ncredințare!
Nu poate nimeni să-l doboare!
O, Doamne-ajută-mi sufletu'
Să aibă-această-ncredințare!
Dar Tu ești Tăria mea,
Și-n furtuna cea mai grea.
/: Dreapta Ta mă sprijinește :/
Și vrăjmașul nu sporește!
Și-n furtuna cea mai grea.
/: Dreapta Ta mă sprijinește :/
Și vrăjmașul nu sporește!
Picioarele adesea-mi sunt
De slăbiciune stăpânite,
Și trupul, care-i din pământ
Se clatină-n furtuni pornite!
De slăbiciune stăpânite,
Și trupul, care-i din pământ
Se clatină-n furtuni pornite!
O Stâncă tare în furtuni
Și Turn îmi ești de-adăpostire,
Părinte-n Tine mă aduni,
În Tine-am dulcea liniștire.
Și Turn îmi ești de-adăpostire,
Părinte-n Tine mă aduni,
În Tine-am dulcea liniștire.
Te laud și Îți mulțumesc,
Căci Dreapta Ta biruitoare
Mă ține drept, pe-un drum ceresc,
Ființa să nu mi-o doboare!
Căci Dreapta Ta biruitoare
Mă ține drept, pe-un drum ceresc,
Ființa să nu mi-o doboare!
