Când lin înserarea pe holde coboară
Plugarii acasă sosesc,
Adorm obosiți de-a arșiței povară
Și-n pace ei se odihnesc.
Plugarii acasă sosesc,
Adorm obosiți de-a arșiței povară
Și-n pace ei se odihnesc.
/: Ei pus-au cu grijă sămânța sub breazdă,
Și crezul le-a fost neclintit,
Lucrând cu sudoare, plângând câteodată,
Cu lacrimi sămânța au stropit. :/
Și crezul le-a fost neclintit,
Lucrând cu sudoare, plângând câteodată,
Cu lacrimi sămânța au stropit. :/
De-a fost zi cu soare, sau ploaie de vară
N-au dat niciodată-napoi,
Cu mâna pe plug și prin vremi de ocară,
Prin grele-ncercări și nevoi.
N-au dat niciodată-napoi,
Cu mâna pe plug și prin vremi de ocară,
Prin grele-ncercări și nevoi.
/: De-aceea-i așteaptă în ceruri cununa
Ce-n veci nu se va vesteji,
Pe-acei ce acum mai înfruntă furtuna,
Căci lupta curând s-a sfârși. :/
Ce-n veci nu se va vesteji,
Pe-acei ce acum mai înfruntă furtuna,
Căci lupta curând s-a sfârși. :/
Ce mare le-a fi bucuria în ceruri
Acelor ce-aici suspinând,
Au dus Vestea Bună pe-a lumii meleaguri
Și n-au obosit semănând.
Acelor ce-aici suspinând,
Au dus Vestea Bună pe-a lumii meleaguri
Și n-au obosit semănând.
Ei pus-au cu grijă sămânța în brazdă
Și crezul le-a fost neclintit,
Lucrând cu sudoare, plângând câteodată,
Cu lacrimi Sămânța au stropit.
De-aceea-i așteaptă în ceruri cununa,
Ce-n veci nu se va vesteji,
Pe-acei ce aici mai înfruntă furtuna,
Căci lupta-n curând s-a sfârși.
Și crezul le-a fost neclintit,
Lucrând cu sudoare, plângând câteodată,
Cu lacrimi Sămânța au stropit.
De-aceea-i așteaptă în ceruri cununa,
Ce-n veci nu se va vesteji,
Pe-acei ce aici mai înfruntă furtuna,
Căci lupta-n curând s-a sfârși.
Când lin înserarea pe holde coboară
Plugarii acasă sosesc,
Adorm obosiți de-a arșiței povară
Și-n pace ei se odihnesc.
Plugarii acasă sosesc,
Adorm obosiți de-a arșiței povară
Și-n pace ei se odihnesc.
/: Ei pus-au cu grijă sămânța sub breazdă,
Și crezul le-a fost neclintit,
Lucrând cu sudoare, plângând câteodată,
Cu lacrimi sămânța au stropit. :/
Și crezul le-a fost neclintit,
Lucrând cu sudoare, plângând câteodată,
Cu lacrimi sămânța au stropit. :/
De-a fost zi cu soare, sau ploaie de vară
N-au dat niciodată-napoi,
Cu mâna pe plug și prin vremi de ocară,
Prin grele-ncercări și nevoi.
N-au dat niciodată-napoi,
Cu mâna pe plug și prin vremi de ocară,
Prin grele-ncercări și nevoi.
/: De-aceea-i așteaptă în ceruri cununa
Ce-n veci nu se va vesteji,
Pe-acei ce acum mai înfruntă furtuna,
Căci lupta curând s-a sfârși. :/
Ce-n veci nu se va vesteji,
Pe-acei ce acum mai înfruntă furtuna,
Căci lupta curând s-a sfârși. :/
Ce mare le-a fi bucuria în ceruri
Acelor ce-aici suspinând,
Au dus Vestea Bună pe-a lumii meleaguri
Și n-au obosit semănând.
Acelor ce-aici suspinând,
Au dus Vestea Bună pe-a lumii meleaguri
Și n-au obosit semănând.
Ei pus-au cu grijă sămânța în brazdă
Și crezul le-a fost neclintit,
Lucrând cu sudoare, plângând câteodată,
Cu lacrimi Sămânța au stropit.
De-aceea-i așteaptă în ceruri cununa,
Ce-n veci nu se va vesteji,
Pe-acei ce aici mai înfruntă furtuna,
Căci lupta-n curând s-a sfârși.
Și crezul le-a fost neclintit,
Lucrând cu sudoare, plângând câteodată,
Cu lacrimi Sămânța au stropit.
De-aceea-i așteaptă în ceruri cununa,
Ce-n veci nu se va vesteji,
Pe-acei ce aici mai înfruntă furtuna,
Căci lupta-n curând s-a sfârși.
