Poate-i cea din urmă luptă

Poate-i cea din urmă luptă
Asta care-o-nfrunt acum,
Doamne, nu-mi lăsa credința
Să-mi slăbească nicidecum.
Poate-i cea din urmă oară,
Când mai spun Cuvântu-Ți sfânt,
Doamne, ține-mi cu putere
Credinciosul legământ.

Poate-i cea din urmă seară,
Care-aici mi-o mai petrec,
Doamne, nu-mi lăsa-ntristare
De nimic ce las când plec.
Poate-i cea din urmă clipă
Ce-o mai stau cu dragii mei,
Doamne, nu-mi lăsa vecia
Fericită, - fără ei.

Poate-i cea din urmă dată
Când se cere să mai mor,
Doamne, nu-mi lăsa-ndoială
De Slăvitul Viitor.
Poate-i cea din urmă noapte,
Frații mei când stau flămânzi,
Doamne-adune-n zori lumina
Unei veșnice izbânzi.