Priviți în jur, la tot ce vă înconjoară,
Și vă întrebați în voi cine le-a făcut!
Priviți în jur, la Cel cu ochii ca de pară,
Care pătrunde în tot ce îi nevăzut!
Și vă întrebați în voi cine le-a făcut!
Priviți în jur, la Cel cu ochii ca de pară,
Care pătrunde în tot ce îi nevăzut!
/: E Dumnezeu, :/ ce stă mai sus de stele
Și ține totul prin al Său Cuvânt,
El le-a creat și a pus viață în ele,
În tot ce este în cer și pe pământ.
Și ține totul prin al Său Cuvânt,
El le-a creat și a pus viață în ele,
În tot ce este în cer și pe pământ.
O, cine a întins oceane, zări albastre,
Senine așa ca fața unei bolții?
Și cine face în ele ca să crească
Atâta furnicar de vietăți?
Senine așa ca fața unei bolții?
Și cine face în ele ca să crească
Atâta furnicar de vietăți?
O, cine face câmpul să rodească
În miez de vară lanuri aurii?
Și cine face pomii să înflorească,
Și cine crește iarba pe câmpii?
În miez de vară lanuri aurii?
Și cine face pomii să înflorească,
Și cine crește iarba pe câmpii?
O, cine a pus parfum în floricele,
Și cine în păsărele a pus cântări?
Și cine toamna pune gând în ele,
Ca de la noi să plece în alte țări?
Și cine în păsărele a pus cântări?
Și cine toamna pune gând în ele,
Ca de la noi să plece în alte țări?
O, cine-mbracă munții cu pădure,
Și cine-nalță uriașe stânci?
Și cine-n fiare atât curaj le pune,
Ca să petreacă noaptea-n văi adânci?
Și cine-nalță uriașe stânci?
Și cine-n fiare atât curaj le pune,
Ca să petreacă noaptea-n văi adânci?
O, cine în mame a sădit iubirea,
Ca să iubească pe copiii lor?
Ca să îi sărute, să îi îmbrățișeze,
Cu atâta dragoste, cu atâta dor?
Ca să iubească pe copiii lor?
Ca să îi sărute, să îi îmbrățișeze,
Cu atâta dragoste, cu atâta dor?
O, câți luceferi, soare, lună, stele,
Care-și revarsă raza pe pământ!
Te-ai întrebat ce e mai sus de ele,
La mari înălțimi, sus, în cerul sfânt?
Care-și revarsă raza pe pământ!
Te-ai întrebat ce e mai sus de ele,
La mari înălțimi, sus, în cerul sfânt?
Priviți în jur, la tot ce vă înconjoară,
Și vă întrebați în voi cine le-a făcut!
Priviți în jur, la Cel cu ochii ca de pară,
Care pătrunde în tot ce îi nevăzut!
Și vă întrebați în voi cine le-a făcut!
Priviți în jur, la Cel cu ochii ca de pară,
Care pătrunde în tot ce îi nevăzut!
/: E Dumnezeu, :/ ce stă mai sus de stele
Și ține totul prin al Său Cuvânt,
El le-a creat și a pus viață în ele,
În tot ce este în cer și pe pământ.
Și ține totul prin al Său Cuvânt,
El le-a creat și a pus viață în ele,
În tot ce este în cer și pe pământ.
O, cine a întins oceane, zări albastre,
Senine așa ca fața unei bolții?
Și cine face în ele ca să crească
Atâta furnicar de vietăți?
Senine așa ca fața unei bolții?
Și cine face în ele ca să crească
Atâta furnicar de vietăți?
O, cine face câmpul să rodească
În miez de vară lanuri aurii?
Și cine face pomii să înflorească,
Și cine crește iarba pe câmpii?
În miez de vară lanuri aurii?
Și cine face pomii să înflorească,
Și cine crește iarba pe câmpii?
O, cine a pus parfum în floricele,
Și cine în păsărele a pus cântări?
Și cine toamna pune gând în ele,
Ca de la noi să plece în alte țări?
Și cine în păsărele a pus cântări?
Și cine toamna pune gând în ele,
Ca de la noi să plece în alte țări?
O, cine-mbracă munții cu pădure,
Și cine-nalță uriașe stânci?
Și cine-n fiare atât curaj le pune,
Ca să petreacă noaptea-n văi adânci?
Și cine-nalță uriașe stânci?
Și cine-n fiare atât curaj le pune,
Ca să petreacă noaptea-n văi adânci?
O, cine în mame a sădit iubirea,
Ca să iubească pe copiii lor?
Ca să îi sărute, să îi îmbrățișeze,
Cu atâta dragoste, cu atâta dor?
Ca să iubească pe copiii lor?
Ca să îi sărute, să îi îmbrățișeze,
Cu atâta dragoste, cu atâta dor?
O, câți luceferi, soare, lună, stele,
Care-și revarsă raza pe pământ!
Te-ai întrebat ce e mai sus de ele,
La mari înălțimi, sus, în cerul sfânt?
Care-și revarsă raza pe pământ!
Te-ai întrebat ce e mai sus de ele,
La mari înălțimi, sus, în cerul sfânt?
