¹ De ce stai așa departe, Doamne-n vreme de necaz
² Când cei slabi cad jertfe-n cursa celui rău și făr-obraz?
² Când cei slabi cad jertfe-n cursa celui rău și făr-obraz?
³ Se fălește cu batjocuri și cu pofta celui rău,
⁴ Cel rău zice cu trufie că nu este Dumnezeu.
⁴ Cel rău zice cu trufie că nu este Dumnezeu.
⁵ Treburile lui merg bine, el vorbește cu dispreț,
Pe-a Ta judecată, Doamne, el nu pune niciun preț.
Pe-a Ta judecată, Doamne, el nu pune niciun preț.
⁶ Nu mă clatin - zice dânsul - sunt scutit de nenoroc,
⁷ Plină-i gura lui de blestem și sub limbă poartă foc.
⁷ Plină-i gura lui de blestem și sub limbă poartă foc.
⁸ Stă la pândă lângă sate ucigând nevinovați
⁹ Stă la pândă-ascuns ca leul să-i atragă-n al său laț.
⁹ Stă la pândă-ascuns ca leul să-i atragă-n al său laț.
¹⁰ Se îndoaie, se apleacă și săracii-n gheare-i cad,
¹¹ El își zice că nu vede Dumnezeu al lui păcat.
¹¹ El își zice că nu vede Dumnezeu al lui păcat.
¹² Scoală, Doamne 'nalță-Ți mâna, nu-i uita pe-ai Tăi săraci,
¹³ De ce să hulească cel rău că Tu-i uiți și că Tu taci?
¹³ De ce să hulească cel rău că Tu-i uiți și că Tu taci?
¹⁴ Dar Tu vezi, Tu știi durerea celui singur și sărman,
În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit și-orfan.
În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit și-orfan.
¹⁵ Doamne, Tu zdrobește-i brațul celui care face rău,
Pedepsește-i fărdelegea, pierde-l Tu din ochiul Tău!
Pedepsește-i fărdelegea, pierde-l Tu din ochiul Tău!
¹⁶ Domnu-n veci împărăți-va, cei răi pier din țara Sa
¹⁷ Tu-auzi, Doamne, rugăciunea celor cu durere grea!
¹⁷ Tu-auzi, Doamne, rugăciunea celor cu durere grea!
Le dai inimii-ntărite și spre ei urechea-Ți pleci,
¹⁸ La orfanul care strigă, Doamne, fă-i dreptate-n veci!
¹⁸ La orfanul care strigă, Doamne, fă-i dreptate-n veci!
Și să-i faci dreptate celui asuprit și abătut
Ca să nu mai sufle groaza omul cel luat din lut.
Ca să nu mai sufle groaza omul cel luat din lut.
¹ De ce stai așa departe, Doamne-n vreme de necaz
² Când cei slabi cad jertfe-n cursa celui rău și făr-obraz?
² Când cei slabi cad jertfe-n cursa celui rău și făr-obraz?
³ Se fălește cu batjocuri și cu pofta celui rău,
⁴ Cel rău zice cu trufie că nu este Dumnezeu.
⁴ Cel rău zice cu trufie că nu este Dumnezeu.
⁵ Treburile lui merg bine, el vorbește cu dispreț,
Pe-a Ta judecată, Doamne, el nu pune niciun preț.
Pe-a Ta judecată, Doamne, el nu pune niciun preț.
⁶ Nu mă clatin - zice dânsul - sunt scutit de nenoroc,
⁷ Plină-i gura lui de blestem și sub limbă poartă foc.
⁷ Plină-i gura lui de blestem și sub limbă poartă foc.
⁸ Stă la pândă lângă sate ucigând nevinovați
⁹ Stă la pândă-ascuns ca leul să-i atragă-n al său laț.
⁹ Stă la pândă-ascuns ca leul să-i atragă-n al său laț.
¹⁰ Se îndoaie, se apleacă și săracii-n gheare-i cad,
¹¹ El își zice că nu vede Dumnezeu al lui păcat.
¹¹ El își zice că nu vede Dumnezeu al lui păcat.
¹² Scoală, Doamne 'nalță-Ți mâna, nu-i uita pe-ai Tăi săraci,
¹³ De ce să hulească cel rău că Tu-i uiți și că Tu taci?
¹³ De ce să hulească cel rău că Tu-i uiți și că Tu taci?
¹⁴ Dar Tu vezi, Tu știi durerea celui singur și sărman,
În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit și-orfan.
În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit și-orfan.
¹⁵ Doamne, Tu zdrobește-i brațul celui care face rău,
Pedepsește-i fărdelegea, pierde-l Tu din ochiul Tău!
Pedepsește-i fărdelegea, pierde-l Tu din ochiul Tău!
¹⁶ Domnu-n veci împărăți-va, cei răi pier din țara Sa
¹⁷ Tu-auzi, Doamne, rugăciunea celor cu durere grea!
¹⁷ Tu-auzi, Doamne, rugăciunea celor cu durere grea!
Le dai inimii-ntărite și spre ei urechea-Ți pleci,
¹⁸ La orfanul care strigă, Doamne, fă-i dreptate-n veci!
¹⁸ La orfanul care strigă, Doamne, fă-i dreptate-n veci!
Și să-i faci dreptate celui asuprit și abătut
Ca să nu mai sufle groaza omul cel luat din lut.
Ca să nu mai sufle groaza omul cel luat din lut.
