¹ O, Doamne, cine-o locui
În cortul Tău cel mare,
Și pe-al Tău munte cine-o fi
Lăcaș să aibă oare?
În cortul Tău cel mare,
Și pe-al Tău munte cine-o fi
Lăcaș să aibă oare?
² Acel ce umblă-n drum curat
Și voia sfântă-o face,
Acel ce spune-adevărat
Din inimă cu pace!
Și voia sfântă-o face,
Acel ce spune-adevărat
Din inimă cu pace!
³ Acela nu vorbește rău
Cu limba lui curată,
Nu ocărăște-n drumul său
Pe nimeni niciodată.
Cu limba lui curată,
Nu ocărăște-n drumul său
Pe nimeni niciodată.
⁴ Pe-acel ce-i vrednic de dispreț
Asemenea-l privește
Dar pe acei ce-n Domnul cred
De-a pururea-i cinstește,
Asemenea-l privește
Dar pe acei ce-n Domnul cred
De-a pururea-i cinstește,
⁵ El nu-și ia vorba lui-napoi
Chiar pagubă când are,
El nu-și dă banii cu dobânzi
Când face ajutorare.
Chiar pagubă când are,
El nu-și dă banii cu dobânzi
Când face ajutorare.
În contra celui bun, nu ia
El mită și nici plată -
Acela ce se poartă-așa,
Nu cade niciodată.
El mită și nici plată -
Acela ce se poartă-așa,
Nu cade niciodată.
¹ O, Doamne, cine-o locui
În cortul Tău cel mare,
Și pe-al Tău munte cine-o fi
Lăcaș să aibă oare?
În cortul Tău cel mare,
Și pe-al Tău munte cine-o fi
Lăcaș să aibă oare?
² Acel ce umblă-n drum curat
Și voia sfântă-o face,
Acel ce spune-adevărat
Din inimă cu pace!
Și voia sfântă-o face,
Acel ce spune-adevărat
Din inimă cu pace!
³ Acela nu vorbește rău
Cu limba lui curată,
Nu ocărăște-n drumul său
Pe nimeni niciodată.
Cu limba lui curată,
Nu ocărăște-n drumul său
Pe nimeni niciodată.
⁴ Pe-acel ce-i vrednic de dispreț
Asemenea-l privește
Dar pe acei ce-n Domnul cred
De-a pururea-i cinstește,
Asemenea-l privește
Dar pe acei ce-n Domnul cred
De-a pururea-i cinstește,
⁵ El nu-și ia vorba lui-napoi
Chiar pagubă când are,
El nu-și dă banii cu dobânzi
Când face ajutorare.
Chiar pagubă când are,
El nu-și dă banii cu dobânzi
Când face ajutorare.
În contra celui bun, nu ia
El mită și nici plată -
Acela ce se poartă-așa,
Nu cade niciodată.
El mită și nici plată -
Acela ce se poartă-așa,
Nu cade niciodată.
