¹ Doamne Bun, ascultă-mi Doamne, pricina nevinovată,
Ia aminte la-al meu strigăt și curata-mi rugăciune,
² Să se facă-a mea dreptate înainte-Ți arătată,
Și-ai Tăi ochi preasfinți să vadă neprihana mea, Preabune.
Ia aminte la-al meu strigăt și curata-mi rugăciune,
² Să se facă-a mea dreptate înainte-Ți arătată,
Și-ai Tăi ochi preasfinți să vadă neprihana mea, Preabune.
³ De mă-ncerci și zi și noapte, n-afli-n inimă minciună,
Căci ce-mi iese de pe buze mi-e și-n gânduri ca-n cuvinte
⁴ Iar în legătura cu-alții, după-a Ta povață bună
Mă feresc de-asupritoarea cale-a celor fără minte.
Căci ce-mi iese de pe buze mi-e și-n gânduri ca-n cuvinte
⁴ Iar în legătura cu-alții, după-a Ta povață bună
Mă feresc de-asupritoarea cale-a celor fără minte.
⁵ Pașii mei, pe-a Ta cărare, stau mereu cu neclintire,
⁶ Ție-Ți strig s-asculți, o, Doamne, spre cuvântul meu Te-apleacă,
⁷ Și arată-mi bunătatea-Ți, Tu, ce dai adăpostire
Celor asupriți când cei răi caută răul să le facă!
⁶ Ție-Ți strig s-asculți, o, Doamne, spre cuvântul meu Te-apleacă,
⁷ Și arată-mi bunătatea-Ți, Tu, ce dai adăpostire
Celor asupriți când cei răi caută răul să le facă!
⁸ Mă păzește ca lumina ochilor, cu-a Tale-aripe
⁹ De vrăjmașii mei de moarte și de ura lor cea mare
¹⁰ Că-a lor inimă e-nchisă, trufași sunt în orice clipă,
¹¹ Mă-nconjor și stau la pândă, la pământ să mă doboare,
⁹ De vrăjmașii mei de moarte și de ura lor cea mare
¹⁰ Că-a lor inimă e-nchisă, trufași sunt în orice clipă,
¹¹ Mă-nconjor și stau la pândă, la pământ să mă doboare,
¹² Parc-ar fi un leu ce-ntruna după pradă stă la pândă.
¹³ Scoală, Doamne, ieși spre cel rău îl doboară și mă scapă,
Scapă-mă de toți vrăjmașii și de-a urii lor osândă,
Cu-a Ta sabie-ascuțită, de-al lor sânge, Tu-i adapă.
¹³ Scoală, Doamne, ieși spre cel rău îl doboară și mă scapă,
Scapă-mă de toți vrăjmașii și de-a urii lor osândă,
Cu-a Ta sabie-ascuțită, de-al lor sânge, Tu-i adapă.
¹⁴ Scapă-mă cu mâna-Ți, Doamne, de-acei oameni ce-azi în lume
Își iau partea-acum în viață de belșug și de-mbuibare,
Cărora le dai Tu, Doamne, bunătăți fără de nume,
Care-și satură urmașii din prisosul lor cel mare.
Își iau partea-acum în viață de belșug și de-mbuibare,
Cărora le dai Tu, Doamne, bunătăți fără de nume,
Care-și satură urmașii din prisosul lor cel mare.
¹⁵ Dar eu, Doamne, în curata sfântă-mi nevinovăție
Voi vedea pe totdeauna Fața Ta cea strălucită,
Când mă voi trezi din noaptea ce-a trecut pe veșnicie
Mă voi sătura de chipul și de Fața Ta plăcută!
Voi vedea pe totdeauna Fața Ta cea strălucită,
Când mă voi trezi din noaptea ce-a trecut pe veșnicie
Mă voi sătura de chipul și de Fața Ta plăcută!
¹ Doamne Bun, ascultă-mi Doamne, pricina nevinovată,
Ia aminte la-al meu strigăt și curata-mi rugăciune,
² Să se facă-a mea dreptate înainte-Ți arătată,
Și-ai Tăi ochi preasfinți să vadă neprihana mea, Preabune.
Ia aminte la-al meu strigăt și curata-mi rugăciune,
² Să se facă-a mea dreptate înainte-Ți arătată,
Și-ai Tăi ochi preasfinți să vadă neprihana mea, Preabune.
³ De mă-ncerci și zi și noapte, n-afli-n inimă minciună,
Căci ce-mi iese de pe buze mi-e și-n gânduri ca-n cuvinte
⁴ Iar în legătura cu-alții, după-a Ta povață bună
Mă feresc de-asupritoarea cale-a celor fără minte.
Căci ce-mi iese de pe buze mi-e și-n gânduri ca-n cuvinte
⁴ Iar în legătura cu-alții, după-a Ta povață bună
Mă feresc de-asupritoarea cale-a celor fără minte.
⁵ Pașii mei, pe-a Ta cărare, stau mereu cu neclintire,
⁶ Ție-Ți strig s-asculți, o, Doamne, spre cuvântul meu Te-apleacă,
⁷ Și arată-mi bunătatea-Ți, Tu, ce dai adăpostire
Celor asupriți când cei răi caută răul să le facă!
⁶ Ție-Ți strig s-asculți, o, Doamne, spre cuvântul meu Te-apleacă,
⁷ Și arată-mi bunătatea-Ți, Tu, ce dai adăpostire
Celor asupriți când cei răi caută răul să le facă!
⁸ Mă păzește ca lumina ochilor, cu-a Tale-aripe
⁹ De vrăjmașii mei de moarte și de ura lor cea mare
¹⁰ Că-a lor inimă e-nchisă, trufași sunt în orice clipă,
¹¹ Mă-nconjor și stau la pândă, la pământ să mă doboare,
⁹ De vrăjmașii mei de moarte și de ura lor cea mare
¹⁰ Că-a lor inimă e-nchisă, trufași sunt în orice clipă,
¹¹ Mă-nconjor și stau la pândă, la pământ să mă doboare,
¹² Parc-ar fi un leu ce-ntruna după pradă stă la pândă.
¹³ Scoală, Doamne, ieși spre cel rău îl doboară și mă scapă,
Scapă-mă de toți vrăjmașii și de-a urii lor osândă,
Cu-a Ta sabie-ascuțită, de-al lor sânge, Tu-i adapă.
¹³ Scoală, Doamne, ieși spre cel rău îl doboară și mă scapă,
Scapă-mă de toți vrăjmașii și de-a urii lor osândă,
Cu-a Ta sabie-ascuțită, de-al lor sânge, Tu-i adapă.
¹⁴ Scapă-mă cu mâna-Ți, Doamne, de-acei oameni ce-azi în lume
Își iau partea-acum în viață de belșug și de-mbuibare,
Cărora le dai Tu, Doamne, bunătăți fără de nume,
Care-și satură urmașii din prisosul lor cel mare.
Își iau partea-acum în viață de belșug și de-mbuibare,
Cărora le dai Tu, Doamne, bunătăți fără de nume,
Care-și satură urmașii din prisosul lor cel mare.
¹⁵ Dar eu, Doamne, în curata sfântă-mi nevinovăție
Voi vedea pe totdeauna Fața Ta cea strălucită,
Când mă voi trezi din noaptea ce-a trecut pe veșnicie
Mă voi sătura de chipul și de Fața Ta plăcută!
Voi vedea pe totdeauna Fața Ta cea strălucită,
Când mă voi trezi din noaptea ce-a trecut pe veșnicie
Mă voi sătura de chipul și de Fața Ta plăcută!
