¹ O, Doamne-n Tine eu mă-ncred, să nu fiu de rușine,
Mă scapă Tu-n dreptatea Ta și nu uita de mine
² Ascultă-mă și-mi fii mereu o stâncă-ocrotitoare
Căci Tu ești cetățuia mea și stânca mea cea tare.
Mă scapă Tu-n dreptatea Ta și nu uita de mine
² Ascultă-mă și-mi fii mereu o stâncă-ocrotitoare
Căci Tu ești cetățuia mea și stânca mea cea tare.
³ Mă vei povățui mereu pentru-al Tău mare Nume
Și-n veci mă vei călăuzi pe drumul Tău în lume.
⁴ O, scoate-mă din lațu-ntins de-ai mei vrăjmași în cale
Tu ești Ocrotitorul meu, cu aripile Tale…
Și-n veci mă vei călăuzi pe drumul Tău în lume.
⁴ O, scoate-mă din lațu-ntins de-ai mei vrăjmași în cale
Tu ești Ocrotitorul meu, cu aripile Tale…
⁵ În mâna Ta-mi încredințez eu duhul pe dreptate
Tu mă vei izbăvi pe veci, Stăpâne-adevărate
⁶ Urăsc pe cei ce se lipesc de idolii din lume
Și-n Domnul eu mă-ncred mereu, în marele Său Nume.
Tu mă vei izbăvi pe veci, Stăpâne-adevărate
⁶ Urăsc pe cei ce se lipesc de idolii din lume
Și-n Domnul eu mă-ncred mereu, în marele Său Nume.
⁷ O, fă-mă să mă-nveselesc de marea Ta-ndurare
Căci știi neliniștea ce-o am și vina mea cea mare.
⁸ Tu la vrăjmași n-o să mă dai, ci da-mi-vei largă cale
Ai milă, Doamne, când Te chem, căci sunt în greu și-n jale.
Căci știi neliniștea ce-o am și vina mea cea mare.
⁸ Tu la vrăjmași n-o să mă dai, ci da-mi-vei largă cale
Ai milă, Doamne, când Te chem, căci sunt în greu și-n jale.
⁹ Mi-e sufletul și trupu-ntregi topite de-ntristare
¹⁰ Mi se sfârșește viața-n plâns și anii-n suspinare
Puterile mi s-au sleit din cauza vinei mele
A-mele oase putrezesc de chinurile grele.
¹⁰ Mi se sfârșește viața-n plâns și anii-n suspinare
Puterile mi s-au sleit din cauza vinei mele
A-mele oase putrezesc de chinurile grele.
¹¹ De-ocară-ajuns-am la vrăjmași și pentru prieteni groază
Toți fug de mine câți ajung pe uliți să mă vază.
¹² Uitat de inimi stau ca mort, ca vasul ce se sfarmă
¹³ Pe mulți i-aud vorbind de rău, văd spaime-n jur și larmă.
Toți fug de mine câți ajung pe uliți să mă vază.
¹² Uitat de inimi stau ca mort, ca vasul ce se sfarmă
¹³ Pe mulți i-aud vorbind de rău, văd spaime-n jur și larmă.
Când contra mea se sfătuiesc cu toții împreună
Când uneltesc în contra mea viața să-mi răpună.
¹⁴ Dar eu în Tine cred și zic, că Tu ești Domnul tare
¹⁵ Și soarta mea e-n mâna Ta, mă scapă de-a lor gheare.
Când uneltesc în contra mea viața să-mi răpună.
¹⁴ Dar eu în Tine cred și zic, că Tu ești Domnul tare
¹⁵ Și soarta mea e-n mâna Ta, mă scapă de-a lor gheare.
¹⁶ Fă să lumine Fața Ta de-a pururi peste mine
Și scapă-mă când eu Te chem, nu mă lăsa-n rușine
¹⁷ Ci să rămână rușinați cei răi și fără minte
Să se pogoare muți și reci, ca morții în morminte.
Și scapă-mă când eu Te chem, nu mă lăsa-n rușine
¹⁷ Ci să rămână rușinați cei răi și fără minte
Să se pogoare muți și reci, ca morții în morminte.
¹⁸ Fă s-amuțească gura cea nedreaptă și vicleană
Care vorbește cu dispreț pe cel fără prihană.
¹⁹ O, cât de bun ești Tu cu-acei ce-n veci se tem de Tine,
Ce bunătate-arăți la cei ce-ncrederea-și vor ține.
Care vorbește cu dispreț pe cel fără prihană.
¹⁹ O, cât de bun ești Tu cu-acei ce-n veci se tem de Tine,
Ce bunătate-arăți la cei ce-ncrederea-și vor ține.
²⁰ Tu-i vei scuti la Fața Ta de cel ce-i prigonește
Și-i vei ascunde-n cortul Tău de cel ce-i clevetește.
²¹ Slăvit să fie Domnu-n veci căci marea-I bunătate
Mi-a arătat-o minunat: sunt parcă-ntr-o cetate.
Și-i vei ascunde-n cortul Tău de cel ce-i clevetește.
²¹ Slăvit să fie Domnu-n veci căci marea-I bunătate
Mi-a arătat-o minunat: sunt parcă-ntr-o cetate.
²² Eu în nechibzuință-am zis: sunt izgonit de Tine
Dar Tu-auzit-ai ruga mea și strigătu-n suspine.
²³ Iubiți pe Domnul toți ce câți El vă iubește,
Căci El iubește pe cei buni, pe mândri-i pedepsește.
Dar Tu-auzit-ai ruga mea și strigătu-n suspine.
²³ Iubiți pe Domnul toți ce câți El vă iubește,
Căci El iubește pe cei buni, pe mândri-i pedepsește.
²⁴ /: Fiți tari, vă-mbărbătați și fiți cu inima-ntărită
Toți cei ce-n Dumnezeu v-ați pus nădejdea neclintită! :/
Toți cei ce-n Dumnezeu v-ați pus nădejdea neclintită! :/
¹ O, Doamne-n Tine eu mă-ncred, să nu fiu de rușine,
Mă scapă Tu-n dreptatea Ta și nu uita de mine
² Ascultă-mă și-mi fii mereu o stâncă-ocrotitoare
Căci Tu ești cetățuia mea și stânca mea cea tare.
Mă scapă Tu-n dreptatea Ta și nu uita de mine
² Ascultă-mă și-mi fii mereu o stâncă-ocrotitoare
Căci Tu ești cetățuia mea și stânca mea cea tare.
³ Mă vei povățui mereu pentru-al Tău mare Nume
Și-n veci mă vei călăuzi pe drumul Tău în lume.
⁴ O, scoate-mă din lațu-ntins de-ai mei vrăjmași în cale
Tu ești Ocrotitorul meu, cu aripile Tale…
Și-n veci mă vei călăuzi pe drumul Tău în lume.
⁴ O, scoate-mă din lațu-ntins de-ai mei vrăjmași în cale
Tu ești Ocrotitorul meu, cu aripile Tale…
⁵ În mâna Ta-mi încredințez eu duhul pe dreptate
Tu mă vei izbăvi pe veci, Stăpâne-adevărate
⁶ Urăsc pe cei ce se lipesc de idolii din lume
Și-n Domnul eu mă-ncred mereu, în marele Său Nume.
Tu mă vei izbăvi pe veci, Stăpâne-adevărate
⁶ Urăsc pe cei ce se lipesc de idolii din lume
Și-n Domnul eu mă-ncred mereu, în marele Său Nume.
⁷ O, fă-mă să mă-nveselesc de marea Ta-ndurare
Căci știi neliniștea ce-o am și vina mea cea mare.
⁸ Tu la vrăjmași n-o să mă dai, ci da-mi-vei largă cale
Ai milă, Doamne, când Te chem, căci sunt în greu și-n jale.
Căci știi neliniștea ce-o am și vina mea cea mare.
⁸ Tu la vrăjmași n-o să mă dai, ci da-mi-vei largă cale
Ai milă, Doamne, când Te chem, căci sunt în greu și-n jale.
⁹ Mi-e sufletul și trupu-ntregi topite de-ntristare
¹⁰ Mi se sfârșește viața-n plâns și anii-n suspinare
Puterile mi s-au sleit din cauza vinei mele
A-mele oase putrezesc de chinurile grele.
¹⁰ Mi se sfârșește viața-n plâns și anii-n suspinare
Puterile mi s-au sleit din cauza vinei mele
A-mele oase putrezesc de chinurile grele.
¹¹ De-ocară-ajuns-am la vrăjmași și pentru prieteni groază
Toți fug de mine câți ajung pe uliți să mă vază.
¹² Uitat de inimi stau ca mort, ca vasul ce se sfarmă
¹³ Pe mulți i-aud vorbind de rău, văd spaime-n jur și larmă.
Toți fug de mine câți ajung pe uliți să mă vază.
¹² Uitat de inimi stau ca mort, ca vasul ce se sfarmă
¹³ Pe mulți i-aud vorbind de rău, văd spaime-n jur și larmă.
Când contra mea se sfătuiesc cu toții împreună
Când uneltesc în contra mea viața să-mi răpună.
¹⁴ Dar eu în Tine cred și zic, că Tu ești Domnul tare
¹⁵ Și soarta mea e-n mâna Ta, mă scapă de-a lor gheare.
Când uneltesc în contra mea viața să-mi răpună.
¹⁴ Dar eu în Tine cred și zic, că Tu ești Domnul tare
¹⁵ Și soarta mea e-n mâna Ta, mă scapă de-a lor gheare.
¹⁶ Fă să lumine Fața Ta de-a pururi peste mine
Și scapă-mă când eu Te chem, nu mă lăsa-n rușine
¹⁷ Ci să rămână rușinați cei răi și fără minte
Să se pogoare muți și reci, ca morții în morminte.
Și scapă-mă când eu Te chem, nu mă lăsa-n rușine
¹⁷ Ci să rămână rușinați cei răi și fără minte
Să se pogoare muți și reci, ca morții în morminte.
¹⁸ Fă s-amuțească gura cea nedreaptă și vicleană
Care vorbește cu dispreț pe cel fără prihană.
¹⁹ O, cât de bun ești Tu cu-acei ce-n veci se tem de Tine,
Ce bunătate-arăți la cei ce-ncrederea-și vor ține.
Care vorbește cu dispreț pe cel fără prihană.
¹⁹ O, cât de bun ești Tu cu-acei ce-n veci se tem de Tine,
Ce bunătate-arăți la cei ce-ncrederea-și vor ține.
²⁰ Tu-i vei scuti la Fața Ta de cel ce-i prigonește
Și-i vei ascunde-n cortul Tău de cel ce-i clevetește.
²¹ Slăvit să fie Domnu-n veci căci marea-I bunătate
Mi-a arătat-o minunat: sunt parcă-ntr-o cetate.
Și-i vei ascunde-n cortul Tău de cel ce-i clevetește.
²¹ Slăvit să fie Domnu-n veci căci marea-I bunătate
Mi-a arătat-o minunat: sunt parcă-ntr-o cetate.
²² Eu în nechibzuință-am zis: sunt izgonit de Tine
Dar Tu-auzit-ai ruga mea și strigătu-n suspine.
²³ Iubiți pe Domnul toți ce câți El vă iubește,
Căci El iubește pe cei buni, pe mândri-i pedepsește.
Dar Tu-auzit-ai ruga mea și strigătu-n suspine.
²³ Iubiți pe Domnul toți ce câți El vă iubește,
Căci El iubește pe cei buni, pe mândri-i pedepsește.
²⁴ /: Fiți tari, vă-mbărbătați și fiți cu inima-ntărită
Toți cei ce-n Dumnezeu v-ați pus nădejdea neclintită! :/
Toți cei ce-n Dumnezeu v-ați pus nădejdea neclintită! :/
