¹ Apără-mă Tu, o, Doamne, de vrăjmașii mei cu bine
Și Te luptă Tu cu-aceia ce se războiesc cu mine;
Și Te luptă Tu cu-aceia ce se războiesc cu mine;
² Ia-Ți Tu pavăza și scutul și Te scoală și m-ajută
³ Scoate-Ți sulița-mpotriva celor ce mă persecută.
³ Scoate-Ți sulița-mpotriva celor ce mă persecută.
Zi-mi Tu inimii: Eu fi-voi mântuirea ta în viață.
⁴ Rușinați și-nfrânți să fie cei ce-mi sunt dușmani pe față.
⁴ Rușinați și-nfrânți să fie cei ce-mi sunt dușmani pe față.
⁵ Ca pe pleava ce-o ia vântul să-i alunge sfinții îngeri,
⁶ Drumul lor să fie-n beznă, cu alunecuș și plângeri.
⁶ Drumul lor să fie-n beznă, cu alunecuș și plângeri.
⁷ Căci ei lațul mi-ntind mie fără pricină, pe-o groapă
Care, fără nici o vină, să-mi ia viața, ei mi-o sapă.
Care, fără nici o vină, să-mi ia viața, ei mi-o sapă.
⁸ Să-i alunge, să-i ajungă prăpădul pe neașteptate
Și să piară-n lațul care l-au întins cu răutate.
Și să piară-n lațul care l-au întins cu răutate.
⁹ Atunci sufletu-mi în Domnul va cânta de fericire,
¹⁰ Toate oasele-mi vor zice: Plin ești, Doamne, de mărire!
¹⁰ Toate oasele-mi vor zice: Plin ești, Doamne, de mărire!
Cine poate-așa ca Tine pe-un nenorocit să-l scape,
De-acel tare care-l fură și-l apasă să-l îngroape?
De-acel tare care-l fură și-l apasă să-l îngroape?
¹¹ Niște martori ai minciunii mă întreabă ce n-am știre,
¹² Mi-ntorc răul pentru bine, sufletul mi-e-n pustiire.
¹² Mi-ntorc răul pentru bine, sufletul mi-e-n pustiire.
¹³ Și eu, când erau ei bolnavi mă-mbrăcam în sac și-n rugă,
Mă smeream cu post și umil plecam capul ca o slugă.
Mă smeream cu post și umil plecam capul ca o slugă.
¹⁴ Umblam plin de-ndurerare, ca de-un prieten, ca de-un frate,
Plecam capul ca de jalea unei mame-ndurerate.
Plecam capul ca de jalea unei mame-ndurerate.
¹⁵ Dar când eu mă clatin astăzi, ei se strâng de bucurie,
Făr-să știu să mă hulească, ne-ncetat să mă sfâșie.
Făr-să știu să mă hulească, ne-ncetat să mă sfâșie.
¹⁶ Scrâșnesc dinții împotriva-mi fac în contră-mi adunare
Cu cei răi, cu toate-acele secături ocărâtoare.
Cu cei răi, cu toate-acele secături ocărâtoare.
¹⁷ Doamne, până când privi-vei, Doamne, scapă-mă din toate
¹⁸ Și Te voi slăvi de-a pururi la mulțimile-adunate!
¹⁸ Și Te voi slăvi de-a pururi la mulțimile-adunate!
¹⁹ Nu se bucure de mine cei ce-mi poartă ură mie,
Nici cu ochii-și facă semne, căci nedrept au dușmănie.
Nici cu ochii-și facă semne, căci nedrept au dușmănie.
²⁰ Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc cu-nșelăciune
Împotriva celor care liniștiți fac cele bune…
Împotriva celor care liniștiți fac cele bune…
²¹ Își deschid gura cea largă contra mea și zic cu ură:
„Ochii noștri azi, dorința împlinită și-o văzură…”
„Ochii noștri azi, dorința împlinită și-o văzură…”
²² Tu-i vezi, nu tăcea, o, Doamne, nu Te depărta de mine,
²³ Scoală-Te să-mi faci dreptate și-apărat să fiu de Tine.
²³ Scoală-Te să-mi faci dreptate și-apărat să fiu de Tine.
²⁴ Judecă-mă cu dreptate, Dumnezeul meu cel mare,
Ca să nu se veselească cei răi de a mea-ntristare.
Ca să nu se veselească cei răi de a mea-ntristare.
²⁵ Să nu zică-n a lor inimi: l-a-nghițit a noastră gură,
²⁶ Ci-nfruntați să fie-aceia ce se bucură cu ură,
²⁶ Ci-nfruntați să fie-aceia ce se bucură cu ură,
De a mea nenorocire și se-nalță peste mine…
Să se-mbrace cu ocară și cu-o veșnică rușine.
Să se-mbrace cu ocară și cu-o veșnică rușine.
²⁷ Dar acei ce au plăcere de-a mea nevinovăție
Să se bucure de-a pururi cu cântări de veselie,
Să se bucure de-a pururi cu cântări de veselie,
Și slăvit să fie Domnul, totdeauna toți să zică.
El vrea robului Său pace și-l păzește fără frică.
El vrea robului Său pace și-l păzește fără frică.
²⁸ Și-atunci limba mea, dreptatea Ta o va slăvi Preabune,
Toate zilele vieții numai slava Ta voi spune…
Toate zilele vieții numai slava Ta voi spune…
¹ Apără-mă Tu, o, Doamne, de vrăjmașii mei cu bine
Și Te luptă Tu cu-aceia ce se războiesc cu mine;
Și Te luptă Tu cu-aceia ce se războiesc cu mine;
² Ia-Ți Tu pavăza și scutul și Te scoală și m-ajută
³ Scoate-Ți sulița-mpotriva celor ce mă persecută.
³ Scoate-Ți sulița-mpotriva celor ce mă persecută.
Zi-mi Tu inimii: Eu fi-voi mântuirea ta în viață.
⁴ Rușinați și-nfrânți să fie cei ce-mi sunt dușmani pe față.
⁴ Rușinați și-nfrânți să fie cei ce-mi sunt dușmani pe față.
⁵ Ca pe pleava ce-o ia vântul să-i alunge sfinții îngeri,
⁶ Drumul lor să fie-n beznă, cu alunecuș și plângeri.
⁶ Drumul lor să fie-n beznă, cu alunecuș și plângeri.
⁷ Căci ei lațul mi-ntind mie fără pricină, pe-o groapă
Care, fără nici o vină, să-mi ia viața, ei mi-o sapă.
Care, fără nici o vină, să-mi ia viața, ei mi-o sapă.
⁸ Să-i alunge, să-i ajungă prăpădul pe neașteptate
Și să piară-n lațul care l-au întins cu răutate.
Și să piară-n lațul care l-au întins cu răutate.
⁹ Atunci sufletu-mi în Domnul va cânta de fericire,
¹⁰ Toate oasele-mi vor zice: Plin ești, Doamne, de mărire!
¹⁰ Toate oasele-mi vor zice: Plin ești, Doamne, de mărire!
Cine poate-așa ca Tine pe-un nenorocit să-l scape,
De-acel tare care-l fură și-l apasă să-l îngroape?
De-acel tare care-l fură și-l apasă să-l îngroape?
¹¹ Niște martori ai minciunii mă întreabă ce n-am știre,
¹² Mi-ntorc răul pentru bine, sufletul mi-e-n pustiire.
¹² Mi-ntorc răul pentru bine, sufletul mi-e-n pustiire.
¹³ Și eu, când erau ei bolnavi mă-mbrăcam în sac și-n rugă,
Mă smeream cu post și umil plecam capul ca o slugă.
Mă smeream cu post și umil plecam capul ca o slugă.
¹⁴ Umblam plin de-ndurerare, ca de-un prieten, ca de-un frate,
Plecam capul ca de jalea unei mame-ndurerate.
Plecam capul ca de jalea unei mame-ndurerate.
¹⁵ Dar când eu mă clatin astăzi, ei se strâng de bucurie,
Făr-să știu să mă hulească, ne-ncetat să mă sfâșie.
Făr-să știu să mă hulească, ne-ncetat să mă sfâșie.
¹⁶ Scrâșnesc dinții împotriva-mi fac în contră-mi adunare
Cu cei răi, cu toate-acele secături ocărâtoare.
Cu cei răi, cu toate-acele secături ocărâtoare.
¹⁷ Doamne, până când privi-vei, Doamne, scapă-mă din toate
¹⁸ Și Te voi slăvi de-a pururi la mulțimile-adunate!
¹⁸ Și Te voi slăvi de-a pururi la mulțimile-adunate!
¹⁹ Nu se bucure de mine cei ce-mi poartă ură mie,
Nici cu ochii-și facă semne, căci nedrept au dușmănie.
Nici cu ochii-și facă semne, căci nedrept au dușmănie.
²⁰ Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc cu-nșelăciune
Împotriva celor care liniștiți fac cele bune…
Împotriva celor care liniștiți fac cele bune…
²¹ Își deschid gura cea largă contra mea și zic cu ură:
„Ochii noștri azi, dorința împlinită și-o văzură…”
„Ochii noștri azi, dorința împlinită și-o văzură…”
²² Tu-i vezi, nu tăcea, o, Doamne, nu Te depărta de mine,
²³ Scoală-Te să-mi faci dreptate și-apărat să fiu de Tine.
²³ Scoală-Te să-mi faci dreptate și-apărat să fiu de Tine.
²⁴ Judecă-mă cu dreptate, Dumnezeul meu cel mare,
Ca să nu se veselească cei răi de a mea-ntristare.
Ca să nu se veselească cei răi de a mea-ntristare.
²⁵ Să nu zică-n a lor inimi: l-a-nghițit a noastră gură,
²⁶ Ci-nfruntați să fie-aceia ce se bucură cu ură,
²⁶ Ci-nfruntați să fie-aceia ce se bucură cu ură,
De a mea nenorocire și se-nalță peste mine…
Să se-mbrace cu ocară și cu-o veșnică rușine.
Să se-mbrace cu ocară și cu-o veșnică rușine.
²⁷ Dar acei ce au plăcere de-a mea nevinovăție
Să se bucure de-a pururi cu cântări de veselie,
Să se bucure de-a pururi cu cântări de veselie,
Și slăvit să fie Domnul, totdeauna toți să zică.
El vrea robului Său pace și-l păzește fără frică.
El vrea robului Său pace și-l păzește fără frică.
²⁸ Și-atunci limba mea, dreptatea Ta o va slăvi Preabune,
Toate zilele vieții numai slava Ta voi spune…
Toate zilele vieții numai slava Ta voi spune…
