¹ Mi-am fost pus nădejdea-n Domnul și El s-a plecat spre mine,
² M-a scăpat din groapa morții și din fundu-adânc de tină,
Cu picioarele pe-o stâncă m-a-ntărit dintre ruine,
³ Și mi-a pus în glas cântare nouă, pentru-a Lui lumină.
² M-a scăpat din groapa morții și din fundu-adânc de tină,
Cu picioarele pe-o stâncă m-a-ntărit dintre ruine,
³ Și mi-a pus în glas cântare nouă, pentru-a Lui lumină.
Mulți văzând acestea, Doamne, s-au temut crezând în Tine.
⁴ Fericit e-acel ce-n Domnul toată-ncrederea și-o pune,
Ce de mincinoși și trufași cât mai depărtat se ține,
Către ei să nu se-ndrepte și cu ei să nu se-adune.
⁴ Fericit e-acel ce-n Domnul toată-ncrederea și-o pune,
Ce de mincinoși și trufași cât mai depărtat se ține,
Către ei să nu se-ndrepte și cu ei să nu se-adune.
⁵ Cât de multe-s pentru mine, Doamne, planurile Tale,
Nimenea nu se mai poate Doamne-asemăna cu Tine,
Aș dori s-o spun aceasta, să le trâmbițez pe cale,
Însă numărul lor este mult prea mare pentru mine.
Nimenea nu se mai poate Doamne-asemăna cu Tine,
Aș dori s-o spun aceasta, să le trâmbițez pe cale,
Însă numărul lor este mult prea mare pentru mine.
⁶ Tu nu ceri și nici vrei jertfe, nu vrei daruri de mâncare,
Ci-ai străpuns a mea ureche - semnul Tău de mărturie,
Atunci zis-am: iată Doamne, Dumnezeul meu cel Mare,
Vin, că-n sulul Cărții Sfinte, despre mine Doamne, scrie.
Ci-ai străpuns a mea ureche - semnul Tău de mărturie,
Atunci zis-am: iată Doamne, Dumnezeul meu cel Mare,
Vin, că-n sulul Cărții Sfinte, despre mine Doamne, scrie.
⁸ Voia Ta vreau a o face căci mi-n suflet sfânta-Ți Lege,
⁹ Vreau să spun de mila-Ți multă la mulțimile-adunate,
Tu știi lucru-acesta, Doamne, limba mea să se dezlege
¹⁰ Căci nu țin în al meu suflet, ci spun marea-Ți bunătate.
⁹ Vreau să spun de mila-Ți multă la mulțimile-adunate,
Tu știi lucru-acesta, Doamne, limba mea să se dezlege
¹⁰ Căci nu țin în al meu suflet, ci spun marea-Ți bunătate.
Spun la toți de mântuirea și-adevărul Tău, Stăpâne,
Și n-ascund nici bunătatea, nici a Ta credincioșie.
¹¹ Tu nu-mi vei opri-n viață mila Ta ce-n veci rămâne
A Ta bunătate Doamne, pază pururi o să-mi fie.
Și n-ascund nici bunătatea, nici a Ta credincioșie.
¹¹ Tu nu-mi vei opri-n viață mila Ta ce-n veci rămâne
A Ta bunătate Doamne, pază pururi o să-mi fie.
¹² Rele multe mă-mpresoară, și pedepsele m-apasă
Nu mai poate să le rabde, Doamne, inima mea slabă
Sunt mai multe decât perii capului și nu mă lasă,
¹³ Doamne, scapă-mă, o, Doamne, vino-n ajutor degrabă.
Nu mai poate să le rabde, Doamne, inima mea slabă
Sunt mai multe decât perii capului și nu mă lasă,
¹³ Doamne, scapă-mă, o, Doamne, vino-n ajutor degrabă.
¹⁴ Rușinați să fugă cei ce vor să-mi ia a mea viață,
Înapoi să dea vrăjmașii să roșească de rușine,
¹⁵ Să-nlemnească de ocară cei ce-acuma-mi râd în față,
¹⁶ Să se bucure aceia care Te iubesc pe Tine,
Înapoi să dea vrăjmașii să roșească de rușine,
¹⁵ Să-nlemnească de ocară cei ce-acuma-mi râd în față,
¹⁶ Să se bucure aceia care Te iubesc pe Tine,
Cei ce caută mântuirea ne-ncetat de-acum să spună:
Lăudat să fie Domnul, stânca mea de mântuire!
¹⁷ Sunt sărac eu, însă, Domnul, mi-este bun ca mama bună,
Doamne, Tu-mi ești ajutorul, vino fără zăbovire…
Lăudat să fie Domnul, stânca mea de mântuire!
¹⁷ Sunt sărac eu, însă, Domnul, mi-este bun ca mama bună,
Doamne, Tu-mi ești ajutorul, vino fără zăbovire…
¹ Mi-am fost pus nădejdea-n Domnul și El s-a plecat spre mine,
² M-a scăpat din groapa morții și din fundu-adânc de tină,
Cu picioarele pe-o stâncă m-a-ntărit dintre ruine,
³ Și mi-a pus în glas cântare nouă, pentru-a Lui lumină.
² M-a scăpat din groapa morții și din fundu-adânc de tină,
Cu picioarele pe-o stâncă m-a-ntărit dintre ruine,
³ Și mi-a pus în glas cântare nouă, pentru-a Lui lumină.
Mulți văzând acestea, Doamne, s-au temut crezând în Tine.
⁴ Fericit e-acel ce-n Domnul toată-ncrederea și-o pune,
Ce de mincinoși și trufași cât mai depărtat se ține,
Către ei să nu se-ndrepte și cu ei să nu se-adune.
⁴ Fericit e-acel ce-n Domnul toată-ncrederea și-o pune,
Ce de mincinoși și trufași cât mai depărtat se ține,
Către ei să nu se-ndrepte și cu ei să nu se-adune.
⁵ Cât de multe-s pentru mine, Doamne, planurile Tale,
Nimenea nu se mai poate Doamne-asemăna cu Tine,
Aș dori s-o spun aceasta, să le trâmbițez pe cale,
Însă numărul lor este mult prea mare pentru mine.
Nimenea nu se mai poate Doamne-asemăna cu Tine,
Aș dori s-o spun aceasta, să le trâmbițez pe cale,
Însă numărul lor este mult prea mare pentru mine.
⁶ Tu nu ceri și nici vrei jertfe, nu vrei daruri de mâncare,
Ci-ai străpuns a mea ureche - semnul Tău de mărturie,
Atunci zis-am: iată Doamne, Dumnezeul meu cel Mare,
Vin, că-n sulul Cărții Sfinte, despre mine Doamne, scrie.
Ci-ai străpuns a mea ureche - semnul Tău de mărturie,
Atunci zis-am: iată Doamne, Dumnezeul meu cel Mare,
Vin, că-n sulul Cărții Sfinte, despre mine Doamne, scrie.
⁸ Voia Ta vreau a o face căci mi-n suflet sfânta-Ți Lege,
⁹ Vreau să spun de mila-Ți multă la mulțimile-adunate,
Tu știi lucru-acesta, Doamne, limba mea să se dezlege
¹⁰ Căci nu țin în al meu suflet, ci spun marea-Ți bunătate.
⁹ Vreau să spun de mila-Ți multă la mulțimile-adunate,
Tu știi lucru-acesta, Doamne, limba mea să se dezlege
¹⁰ Căci nu țin în al meu suflet, ci spun marea-Ți bunătate.
Spun la toți de mântuirea și-adevărul Tău, Stăpâne,
Și n-ascund nici bunătatea, nici a Ta credincioșie.
¹¹ Tu nu-mi vei opri-n viață mila Ta ce-n veci rămâne
A Ta bunătate Doamne, pază pururi o să-mi fie.
Și n-ascund nici bunătatea, nici a Ta credincioșie.
¹¹ Tu nu-mi vei opri-n viață mila Ta ce-n veci rămâne
A Ta bunătate Doamne, pază pururi o să-mi fie.
¹² Rele multe mă-mpresoară, și pedepsele m-apasă
Nu mai poate să le rabde, Doamne, inima mea slabă
Sunt mai multe decât perii capului și nu mă lasă,
¹³ Doamne, scapă-mă, o, Doamne, vino-n ajutor degrabă.
Nu mai poate să le rabde, Doamne, inima mea slabă
Sunt mai multe decât perii capului și nu mă lasă,
¹³ Doamne, scapă-mă, o, Doamne, vino-n ajutor degrabă.
¹⁴ Rușinați să fugă cei ce vor să-mi ia a mea viață,
Înapoi să dea vrăjmașii să roșească de rușine,
¹⁵ Să-nlemnească de ocară cei ce-acuma-mi râd în față,
¹⁶ Să se bucure aceia care Te iubesc pe Tine,
Înapoi să dea vrăjmașii să roșească de rușine,
¹⁵ Să-nlemnească de ocară cei ce-acuma-mi râd în față,
¹⁶ Să se bucure aceia care Te iubesc pe Tine,
Cei ce caută mântuirea ne-ncetat de-acum să spună:
Lăudat să fie Domnul, stânca mea de mântuire!
¹⁷ Sunt sărac eu, însă, Domnul, mi-este bun ca mama bună,
Doamne, Tu-mi ești ajutorul, vino fără zăbovire…
Lăudat să fie Domnul, stânca mea de mântuire!
¹⁷ Sunt sărac eu, însă, Domnul, mi-este bun ca mama bună,
Doamne, Tu-mi ești ajutorul, vino fără zăbovire…
