¹⁶ Nu te teme-atunci când iute
Cineva se-mbogățește
/: Când i se-nmulțește-averea
Și moșia lui îi crește. :/
Cineva se-mbogățește
/: Când i se-nmulțește-averea
Și moșia lui îi crește. :/
¹⁷ Căci nimic nu ia cu dânsul
Când se duce-n veșnicie,
/: Nici cu dânsul nu pogoară
Prețioasa-i vistierie. :/
Când se duce-n veșnicie,
/: Nici cu dânsul nu pogoară
Prețioasa-i vistierie. :/
¹⁸ Să se tot socoată omul
Fericit precum i-ar place,
/: Să se tot fălească-n lume
Cu plăcerea ce și-ar face. :/
Fericit precum i-ar place,
/: Să se tot fălească-n lume
Cu plăcerea ce și-ar face. :/
¹⁹ Tot cu-ai lui morți se va duce
Într-o noapte-ntunecată,
²⁰ /: Omul mândru, fără minte
E ca vita cea tăiată. :/
Într-o noapte-ntunecată,
²⁰ /: Omul mândru, fără minte
E ca vita cea tăiată. :/
¹⁶ Nu te teme-atunci când iute
Cineva se-mbogățește
/: Când i se-nmulțește-averea
Și moșia lui îi crește. :/
Cineva se-mbogățește
/: Când i se-nmulțește-averea
Și moșia lui îi crește. :/
¹⁷ Căci nimic nu ia cu dânsul
Când se duce-n veșnicie,
/: Nici cu dânsul nu pogoară
Prețioasa-i vistierie. :/
Când se duce-n veșnicie,
/: Nici cu dânsul nu pogoară
Prețioasa-i vistierie. :/
¹⁸ Să se tot socoată omul
Fericit precum i-ar place,
/: Să se tot fălească-n lume
Cu plăcerea ce și-ar face. :/
Fericit precum i-ar place,
/: Să se tot fălească-n lume
Cu plăcerea ce și-ar face. :/
¹⁹ Tot cu-ai lui morți se va duce
Într-o noapte-ntunecată,
²⁰ /: Omul mândru, fără minte
E ca vita cea tăiată. :/
Într-o noapte-ntunecată,
²⁰ /: Omul mândru, fără minte
E ca vita cea tăiată. :/
