¹ Nu tăcea, o, Doamne, nu Te odihni,
Doamne, Dumnezeul nostru sfânt și mare,
² Căci vrăjmașii iată iar prind a porni
Și-și înalță capul iarăși cu-ngâmfare.
Doamne, Dumnezeul nostru sfânt și mare,
² Căci vrăjmașii iată iar prind a porni
Și-și înalță capul iarăși cu-ngâmfare.
³ Fac viclene planuri pe-ai Tăi a-i lovi
Și sfat contra celor ce-s în paza-Ți bună.
⁴ „Veniți dintre neamuri azi a-i nimici”
- Zic ei - „de Israel nici să se mai spună.”
Și sfat contra celor ce-s în paza-Ți bună.
⁴ „Veniți dintre neamuri azi a-i nimici”
- Zic ei - „de Israel nici să se mai spună.”
⁵ Se strâng toți c-un suflet și fac legământ
⁶ Din cortul lui Edom și ismaeliții,
Moabul și Hagar și mulți alții sunt
⁷ Și toți filistenii și toți amoniții.
⁶ Din cortul lui Edom și ismaeliții,
Moabul și Hagar și mulți alții sunt
⁷ Și toți filistenii și toți amoniții.
⁸ Asiria, și ea cu ei se uni
Și-ajută la fiii lui Lot îndeaproape… (oprire)
⁹ O, fă-i Tu să pată ce Madian păți,
Sisera și Iabin, la Chison, la ape…
Și-ajută la fiii lui Lot îndeaproape… (oprire)
⁹ O, fă-i Tu să pată ce Madian păți,
Sisera și Iabin, la Chison, la ape…
¹⁰ C-aceștia-n Endor au fost nimiciți
Și-ajunși ca gunoiul, ca lutul întruna
¹¹ Pe-ai lor fă-i ca Oreb și Zeeb zdrobiți,
Pe toți domnii lor ca Zebah și Țalmuna…
Și-ajunși ca gunoiul, ca lutul întruna
¹¹ Pe-ai lor fă-i ca Oreb și Zeeb zdrobiți,
Pe toți domnii lor ca Zebah și Țalmuna…
¹² Căci ei zic: să punem noi mâna acum,
Pe-a Domnului case, pe țara Lui bună,
¹³ Fă-i, Doamne, ca praful, vârtej de pe drum,
Ca paiul ce zboară luat de furtună…
Pe-a Domnului case, pe țara Lui bună,
¹³ Fă-i, Doamne, ca praful, vârtej de pe drum,
Ca paiul ce zboară luat de furtună…
¹⁴ Ca focul ce-aprinde și arde păduri,
Ca flacăra care toți munții-i aprinde,
¹⁵ Tot astfel alungă-i cu-a vântului guri
Cu viforul groazei aleargă-i și-i prinde…
Ca flacăra care toți munții-i aprinde,
¹⁵ Tot astfel alungă-i cu-a vântului guri
Cu viforul groazei aleargă-i și-i prinde…
¹⁶ Le-acoperă fața de-ocări și rușini,
Ca astfel să caute, o, Doamne-al Tău Nume
¹⁷ Să-i faci de ocară, să umble străini
Și plini de rușine să piară din lume.
Ca astfel să caute, o, Doamne-al Tău Nume
¹⁷ Să-i faci de ocară, să umble străini
Și plini de rușine să piară din lume.
¹⁸ Să știe cu toții că numai Tu, Cel
Al căruia Nume e Domnul Preasfântul,
Ești Cel Preaputernic în orișice fel,
Pe veci de vecie, cât ține pământul.
Al căruia Nume e Domnul Preasfântul,
Ești Cel Preaputernic în orișice fel,
Pe veci de vecie, cât ține pământul.
¹ Nu tăcea, o, Doamne, nu Te odihni,
Doamne, Dumnezeul nostru sfânt și mare,
² Căci vrăjmașii iată iar prind a porni
Și-și înalță capul iarăși cu-ngâmfare.
Doamne, Dumnezeul nostru sfânt și mare,
² Căci vrăjmașii iată iar prind a porni
Și-și înalță capul iarăși cu-ngâmfare.
³ Fac viclene planuri pe-ai Tăi a-i lovi
Și sfat contra celor ce-s în paza-Ți bună.
⁴ „Veniți dintre neamuri azi a-i nimici”
- Zic ei - „de Israel nici să se mai spună.”
Și sfat contra celor ce-s în paza-Ți bună.
⁴ „Veniți dintre neamuri azi a-i nimici”
- Zic ei - „de Israel nici să se mai spună.”
⁵ Se strâng toți c-un suflet și fac legământ
⁶ Din cortul lui Edom și ismaeliții,
Moabul și Hagar și mulți alții sunt
⁷ Și toți filistenii și toți amoniții.
⁶ Din cortul lui Edom și ismaeliții,
Moabul și Hagar și mulți alții sunt
⁷ Și toți filistenii și toți amoniții.
⁸ Asiria, și ea cu ei se uni
Și-ajută la fiii lui Lot îndeaproape… (oprire)
⁹ O, fă-i Tu să pată ce Madian păți,
Sisera și Iabin, la Chison, la ape…
Și-ajută la fiii lui Lot îndeaproape… (oprire)
⁹ O, fă-i Tu să pată ce Madian păți,
Sisera și Iabin, la Chison, la ape…
¹⁰ C-aceștia-n Endor au fost nimiciți
Și-ajunși ca gunoiul, ca lutul întruna
¹¹ Pe-ai lor fă-i ca Oreb și Zeeb zdrobiți,
Pe toți domnii lor ca Zebah și Țalmuna…
Și-ajunși ca gunoiul, ca lutul întruna
¹¹ Pe-ai lor fă-i ca Oreb și Zeeb zdrobiți,
Pe toți domnii lor ca Zebah și Țalmuna…
¹² Căci ei zic: să punem noi mâna acum,
Pe-a Domnului case, pe țara Lui bună,
¹³ Fă-i, Doamne, ca praful, vârtej de pe drum,
Ca paiul ce zboară luat de furtună…
Pe-a Domnului case, pe țara Lui bună,
¹³ Fă-i, Doamne, ca praful, vârtej de pe drum,
Ca paiul ce zboară luat de furtună…
¹⁴ Ca focul ce-aprinde și arde păduri,
Ca flacăra care toți munții-i aprinde,
¹⁵ Tot astfel alungă-i cu-a vântului guri
Cu viforul groazei aleargă-i și-i prinde…
Ca flacăra care toți munții-i aprinde,
¹⁵ Tot astfel alungă-i cu-a vântului guri
Cu viforul groazei aleargă-i și-i prinde…
¹⁶ Le-acoperă fața de-ocări și rușini,
Ca astfel să caute, o, Doamne-al Tău Nume
¹⁷ Să-i faci de ocară, să umble străini
Și plini de rușine să piară din lume.
Ca astfel să caute, o, Doamne-al Tău Nume
¹⁷ Să-i faci de ocară, să umble străini
Și plini de rușine să piară din lume.
¹⁸ Să știe cu toții că numai Tu, Cel
Al căruia Nume e Domnul Preasfântul,
Ești Cel Preaputernic în orișice fel,
Pe veci de vecie, cât ține pământul.
Al căruia Nume e Domnul Preasfântul,
Ești Cel Preaputernic în orișice fel,
Pe veci de vecie, cât ține pământul.
