¹ Veniți, veniți, 'nălțați cu toții
Spre Domnul cânturile voastre,
Și să strigăm de bucurie
Spre Stânca mântuirii noastre!
Spre Domnul cânturile voastre,
Și să strigăm de bucurie
Spre Stânca mântuirii noastre!
² Să mergem către El cântându-I
Spre slavă-I cântul să răsune,
³ El e-mpăratul, Dumnezeul,
A cărui slavă nu apune!
Spre slavă-I cântul să răsune,
³ El e-mpăratul, Dumnezeul,
A cărui slavă nu apune!
Mai sus decât toți dumnezeii
El este Dumnezeul mare,
⁴ El ține-a lumilor adâncuri,
Și munții-n mâna Lui cea tare.
El este Dumnezeul mare,
⁴ El ține-a lumilor adâncuri,
Și munții-n mâna Lui cea tare.
⁵ A-Lui sunt valurile mării,
A Lui e marea-ndepărtată
Cu mâna Lui El a făcut-o
Și toată-ntinderea uscată.
A Lui e marea-ndepărtată
Cu mâna Lui El a făcut-o
Și toată-ntinderea uscată.
⁶ Veniți să ne-nchinăm-nainte-I
Să ne smerim spre sfânta-I Față,
Să ne plecăm genunchii noștri
Acelui ce ne-a dat viață!
Să ne smerim spre sfânta-I Față,
Să ne plecăm genunchii noștri
Acelui ce ne-a dat viață!
⁷ Căci El e Dumnezeul nostru,
Noi turma din a Lui pășune
Povățuită de-a Lui mână…
O, de-ați urma ce El vă spune!
Noi turma din a Lui pășune
Povățuită de-a Lui mână…
O, de-ați urma ce El vă spune!
⁸ „Nu vă-mpietriți ca la Meriba
Și ca la Masa în pustie…”
⁹ Unde părinții voștri-adus-au
Ispită și-ncercare Mie,
Și ca la Masa în pustie…”
⁹ Unde părinții voștri-adus-au
Ispită și-ncercare Mie,
Deși-au văzut a Mele lucruri,
¹⁰ Căci patruzeci de ani întruna
Eu m-am scârbit de neamu-acesta
Ce-i cârtitor întotdeauna,
¹⁰ Căci patruzeci de ani întruna
Eu m-am scârbit de neamu-acesta
Ce-i cârtitor întotdeauna,
/: Și-am zis: e-un neam al rătăcirii
Ce-a Mele căi nu Mi-le știe.
¹¹ „Nu vor intra-n a Mea odihnă
Jurat-am în a Mea mânie.” :/
Ce-a Mele căi nu Mi-le știe.
¹¹ „Nu vor intra-n a Mea odihnă
Jurat-am în a Mea mânie.” :/
¹ Veniți, veniți, 'nălțați cu toții
Spre Domnul cânturile voastre,
Și să strigăm de bucurie
Spre Stânca mântuirii noastre!
Spre Domnul cânturile voastre,
Și să strigăm de bucurie
Spre Stânca mântuirii noastre!
² Să mergem către El cântându-I
Spre slavă-I cântul să răsune,
³ El e-mpăratul, Dumnezeul,
A cărui slavă nu apune!
Spre slavă-I cântul să răsune,
³ El e-mpăratul, Dumnezeul,
A cărui slavă nu apune!
Mai sus decât toți dumnezeii
El este Dumnezeul mare,
⁴ El ține-a lumilor adâncuri,
Și munții-n mâna Lui cea tare.
El este Dumnezeul mare,
⁴ El ține-a lumilor adâncuri,
Și munții-n mâna Lui cea tare.
⁵ A-Lui sunt valurile mării,
A Lui e marea-ndepărtată
Cu mâna Lui El a făcut-o
Și toată-ntinderea uscată.
A Lui e marea-ndepărtată
Cu mâna Lui El a făcut-o
Și toată-ntinderea uscată.
⁶ Veniți să ne-nchinăm-nainte-I
Să ne smerim spre sfânta-I Față,
Să ne plecăm genunchii noștri
Acelui ce ne-a dat viață!
Să ne smerim spre sfânta-I Față,
Să ne plecăm genunchii noștri
Acelui ce ne-a dat viață!
⁷ Căci El e Dumnezeul nostru,
Noi turma din a Lui pășune
Povățuită de-a Lui mână…
O, de-ați urma ce El vă spune!
Noi turma din a Lui pășune
Povățuită de-a Lui mână…
O, de-ați urma ce El vă spune!
⁸ „Nu vă-mpietriți ca la Meriba
Și ca la Masa în pustie…”
⁹ Unde părinții voștri-adus-au
Ispită și-ncercare Mie,
Și ca la Masa în pustie…”
⁹ Unde părinții voștri-adus-au
Ispită și-ncercare Mie,
Deși-au văzut a Mele lucruri,
¹⁰ Căci patruzeci de ani întruna
Eu m-am scârbit de neamu-acesta
Ce-i cârtitor întotdeauna,
¹⁰ Căci patruzeci de ani întruna
Eu m-am scârbit de neamu-acesta
Ce-i cârtitor întotdeauna,
/: Și-am zis: e-un neam al rătăcirii
Ce-a Mele căi nu Mi-le știe.
¹¹ „Nu vor intra-n a Mea odihnă
Jurat-am în a Mea mânie.” :/
Ce-a Mele căi nu Mi-le știe.
¹¹ „Nu vor intra-n a Mea odihnă
Jurat-am în a Mea mânie.” :/
