¹²⁹ Sfintele-Ți învățăminte, minunate le socot,
De aceea le păzesc eu, cu tot sufletul, cu tot…
De aceea le păzesc eu, cu tot sufletul, cu tot…
¹³⁰ Când Cuvântul Tău descoperi, Tu lumină nouă scoți,
Și dai sfântă-nțelepciune la toți cei curați, la toți!
Și dai sfântă-nțelepciune la toți cei curați, la toți!
¹³¹ Cu oftare-mi deschid gura, că sunt lacom tot mai mult,
Ca a Ta poruncă sfântă s-ascult, Doamne, s-o ascult!
Ca a Ta poruncă sfântă s-ascult, Doamne, s-o ascult!
¹³² Fața-ntoarce-Ți-o spre mine și de mine milă ai
Cum la câți Te-ascultă, Doamne, le dai milă Tu, le dai!
Cum la câți Te-ascultă, Doamne, le dai milă Tu, le dai!
¹³³ Întărește-mi, Doamne, pașii în Cuvântul sfânt al Tău,
Nu lăsa să mă robească nici un rău, o nici un rău!
Nu lăsa să mă robească nici un rău, o nici un rău!
¹³⁴ Scapă-mă de asuprirea celor răi, cu gând hain,
Ca porunca Ta cea sfântă, s-o țin pururea, s-o țin!
Ca porunca Ta cea sfântă, s-o țin pururea, s-o țin!
¹³⁵ Fă să-Ți strălucească Fața peste robul Tău în veac,
Și mă-nvață-orânduirea-Ți ca să-Ți plac mereu, să-Ți plac!
Și mă-nvață-orânduirea-Ți ca să-Ți plac mereu, să-Ți plac!
¹³⁶ Ochii-mi plâng șiroi de lacrimi cu adânc și greu suspin,
Pentru că-a Ta Lege, Doamne, n-o țin oamenii, n-o țin!
Pentru că-a Ta Lege, Doamne, n-o țin oamenii, n-o țin!
¹²⁹ Sfintele-Ți învățăminte, minunate le socot,
De aceea le păzesc eu, cu tot sufletul, cu tot…
De aceea le păzesc eu, cu tot sufletul, cu tot…
¹³⁰ Când Cuvântul Tău descoperi, Tu lumină nouă scoți,
Și dai sfântă-nțelepciune la toți cei curați, la toți!
Și dai sfântă-nțelepciune la toți cei curați, la toți!
¹³¹ Cu oftare-mi deschid gura, că sunt lacom tot mai mult,
Ca a Ta poruncă sfântă s-ascult, Doamne, s-o ascult!
Ca a Ta poruncă sfântă s-ascult, Doamne, s-o ascult!
¹³² Fața-ntoarce-Ți-o spre mine și de mine milă ai
Cum la câți Te-ascultă, Doamne, le dai milă Tu, le dai!
Cum la câți Te-ascultă, Doamne, le dai milă Tu, le dai!
¹³³ Întărește-mi, Doamne, pașii în Cuvântul sfânt al Tău,
Nu lăsa să mă robească nici un rău, o nici un rău!
Nu lăsa să mă robească nici un rău, o nici un rău!
¹³⁴ Scapă-mă de asuprirea celor răi, cu gând hain,
Ca porunca Ta cea sfântă, s-o țin pururea, s-o țin!
Ca porunca Ta cea sfântă, s-o țin pururea, s-o țin!
¹³⁵ Fă să-Ți strălucească Fața peste robul Tău în veac,
Și mă-nvață-orânduirea-Ți ca să-Ți plac mereu, să-Ți plac!
Și mă-nvață-orânduirea-Ți ca să-Ți plac mereu, să-Ți plac!
¹³⁶ Ochii-mi plâng șiroi de lacrimi cu adânc și greu suspin,
Pentru că-a Ta Lege, Doamne, n-o țin oamenii, n-o țin!
Pentru că-a Ta Lege, Doamne, n-o țin oamenii, n-o țin!
