Sunt clipe când mă-ntreb mai pot eu oare?
Să ies din valul ce m-a înconjurat
Simt că plutesc spre adâncimi de noapte
Mă simt învins, pustiu și-nsingurat.
Să ies din valul ce m-a înconjurat
Simt că plutesc spre adâncimi de noapte
Mă simt învins, pustiu și-nsingurat.
Atunci-a vin zdrobit în rugăciune
Îngenunchez Isus în fața Ta
/: Și simt cum Tu Te-apleci, o ce minune!
Îmi iei povara și îmi ștergi lacrima: \
Îngenunchez Isus în fața Ta
/: Și simt cum Tu Te-apleci, o ce minune!
Îmi iei povara și îmi ștergi lacrima: \
Și cÂnd pe calea grea si aspră a vieții
Chiar frații dragi adesea mă rănesc
Ce pot să fac atunci în disperare?
Când nu mai pot să lupt și să iubesc?
Chiar frații dragi adesea mă rănesc
Ce pot să fac atunci în disperare?
Când nu mai pot să lupt și să iubesc?
Scăparea mea și-atunci e rugăciunea!
Ea e puterea ce ma-nalță iar!
/: Spre culmi de cer, de har, de mareție
Spre-o fericire fără de hotar: \
Ea e puterea ce ma-nalță iar!
/: Spre culmi de cer, de har, de mareție
Spre-o fericire fără de hotar: \
Și când răsare soarele Tău Doamne
Și-mi luminează chipu-nlăcrimat
Când simt cum Tu mă mângâi cu iubire
Și tot amarul, greul e uitat/
Și-mi luminează chipu-nlăcrimat
Când simt cum Tu mă mângâi cu iubire
Și tot amarul, greul e uitat/
Chiar și atunci m-aplec în rugăciune
De bucurie plâng în fața Ta,
/: Și-Ți mulțumesc Isus de arma sfântă,
Cu care-nving mereu în lupta grea: \
De bucurie plâng în fața Ta,
/: Și-Ți mulțumesc Isus de arma sfântă,
Cu care-nving mereu în lupta grea: \
Sunt clipe când mă-ntreb mai pot eu oare?
Să ies din valul ce m-a înconjurat
Simt că plutesc spre adâncimi de noapte
Mă simt învins, pustiu și-nsingurat.
Să ies din valul ce m-a înconjurat
Simt că plutesc spre adâncimi de noapte
Mă simt învins, pustiu și-nsingurat.
Atunci-a vin zdrobit în rugăciune
Îngenunchez Isus în fața Ta
/: Și simt cum Tu Te-apleci, o ce minune!
Îmi iei povara și îmi ștergi lacrima: \
Îngenunchez Isus în fața Ta
/: Și simt cum Tu Te-apleci, o ce minune!
Îmi iei povara și îmi ștergi lacrima: \
Și cÂnd pe calea grea si aspră a vieții
Chiar frații dragi adesea mă rănesc
Ce pot să fac atunci în disperare?
Când nu mai pot să lupt și să iubesc?
Chiar frații dragi adesea mă rănesc
Ce pot să fac atunci în disperare?
Când nu mai pot să lupt și să iubesc?
Scăparea mea și-atunci e rugăciunea!
Ea e puterea ce ma-nalță iar!
/: Spre culmi de cer, de har, de mareție
Spre-o fericire fără de hotar: \
Ea e puterea ce ma-nalță iar!
/: Spre culmi de cer, de har, de mareție
Spre-o fericire fără de hotar: \
Și când răsare soarele Tău Doamne
Și-mi luminează chipu-nlăcrimat
Când simt cum Tu mă mângâi cu iubire
Și tot amarul, greul e uitat/
Și-mi luminează chipu-nlăcrimat
Când simt cum Tu mă mângâi cu iubire
Și tot amarul, greul e uitat/
Chiar și atunci m-aplec în rugăciune
De bucurie plâng în fața Ta,
/: Și-Ți mulțumesc Isus de arma sfântă,
Cu care-nving mereu în lupta grea: \
De bucurie plâng în fața Ta,
/: Și-Ți mulțumesc Isus de arma sfântă,
Cu care-nving mereu în lupta grea: \
