⁶ Doamne, mi-e rușine, fața
Către Tine-a ridica,
Pentru-a noastră fărdelege
Care-i multă și e grea.
Către Tine-a ridica,
Pentru-a noastră fărdelege
Care-i multă și e grea.
Căci ni s-a-nmulțit păcatul,
Și pe față, și-n ascuns,
Greu apasă-asupra noastră,
Pân-la ceruri a ajuns.
Și pe față, și-n ascuns,
Greu apasă-asupra noastră,
Pân-la ceruri a ajuns.
⁷ Din strămoși și până astăzi,
Am fost foarte vinovați,
Pentru-a noastre rele fost-am
La vrăjmașii noștri dați.
Am fost foarte vinovați,
Pentru-a noastre rele fost-am
La vrăjmașii noștri dați.
⁸ Domnul, Dumnezeul nostru,
De noi totuși s-a-ndurat,
Și pe câțiva din ai noștri
Cu viață i-a scăpat.
De noi totuși s-a-ndurat,
Și pe câțiva din ai noștri
Cu viață i-a scăpat.
El, în locul Lui sfânt, nouă
Adăpost ne-a pregătit,
Să ne lumineze ochii,
S-avem loc de odihnit.
Adăpost ne-a pregătit,
Să ne lumineze ochii,
S-avem loc de odihnit.
⁹ Căci suntem în grea robie,
Dar El tot nu ne-a uitat,
Chiar prin cei vrăjmași ai noștri
Ne-a-ntărit și ajutat.
Dar El tot nu ne-a uitat,
Chiar prin cei vrăjmași ai noștri
Ne-a-ntărit și ajutat.
¹⁰ Acum, ce să zicem, Doamne,
După tot ce ne-ai făcut?
Din poruncile-Ți slăvite,
Noi niciuna n-am ținut.
După tot ce ne-ai făcut?
Din poruncile-Ți slăvite,
Noi niciuna n-am ținut.
¹³ Totuși, după ce Tu, Doamne,
Pentru toate ne-ai iertat,
Și i-ai izbăvit pe-ai noștri
Într-atât de minunat,
Pentru toate ne-ai iertat,
Și i-ai izbăvit pe-ai noștri
Într-atât de minunat,
¹⁴ Cum să-ncepem iar păcatul,
Să-Ți călcăm Cuvântul Tău?
- Nu ne-ai pedepsi atuncea
Cum am merita, de rău?
Să-Ți călcăm Cuvântul Tău?
- Nu ne-ai pedepsi atuncea
Cum am merita, de rău?
¹⁵ Doamne, noi suntem acuma
Robii care-am mai scăpat,
Rușinați plecăm spre Tine
Capul nostru vinovat.
Robii care-am mai scăpat,
Rușinați plecăm spre Tine
Capul nostru vinovat.
⁶ Doamne, mi-e rușine, fața
Către Tine-a ridica,
Pentru-a noastră fărdelege
Care-i multă și e grea.
Către Tine-a ridica,
Pentru-a noastră fărdelege
Care-i multă și e grea.
Căci ni s-a-nmulțit păcatul,
Și pe față, și-n ascuns,
Greu apasă-asupra noastră,
Pân-la ceruri a ajuns.
Și pe față, și-n ascuns,
Greu apasă-asupra noastră,
Pân-la ceruri a ajuns.
⁷ Din strămoși și până astăzi,
Am fost foarte vinovați,
Pentru-a noastre rele fost-am
La vrăjmașii noștri dați.
Am fost foarte vinovați,
Pentru-a noastre rele fost-am
La vrăjmașii noștri dați.
⁸ Domnul, Dumnezeul nostru,
De noi totuși s-a-ndurat,
Și pe câțiva din ai noștri
Cu viață i-a scăpat.
De noi totuși s-a-ndurat,
Și pe câțiva din ai noștri
Cu viață i-a scăpat.
El, în locul Lui sfânt, nouă
Adăpost ne-a pregătit,
Să ne lumineze ochii,
S-avem loc de odihnit.
Adăpost ne-a pregătit,
Să ne lumineze ochii,
S-avem loc de odihnit.
⁹ Căci suntem în grea robie,
Dar El tot nu ne-a uitat,
Chiar prin cei vrăjmași ai noștri
Ne-a-ntărit și ajutat.
Dar El tot nu ne-a uitat,
Chiar prin cei vrăjmași ai noștri
Ne-a-ntărit și ajutat.
¹⁰ Acum, ce să zicem, Doamne,
După tot ce ne-ai făcut?
Din poruncile-Ți slăvite,
Noi niciuna n-am ținut.
După tot ce ne-ai făcut?
Din poruncile-Ți slăvite,
Noi niciuna n-am ținut.
¹³ Totuși, după ce Tu, Doamne,
Pentru toate ne-ai iertat,
Și i-ai izbăvit pe-ai noștri
Într-atât de minunat,
Pentru toate ne-ai iertat,
Și i-ai izbăvit pe-ai noștri
Într-atât de minunat,
¹⁴ Cum să-ncepem iar păcatul,
Să-Ți călcăm Cuvântul Tău?
- Nu ne-ai pedepsi atuncea
Cum am merita, de rău?
Să-Ți călcăm Cuvântul Tău?
- Nu ne-ai pedepsi atuncea
Cum am merita, de rău?
¹⁵ Doamne, noi suntem acuma
Robii care-am mai scăpat,
Rușinați plecăm spre Tine
Capul nostru vinovat.
Robii care-am mai scăpat,
Rușinați plecăm spre Tine
Capul nostru vinovat.
