S-a dezbrăcat pe Sine

Ca să mă-mbraci cu viață, Ți-ai dezbrăcat viața;
Ca să mă duci în slavă, Tu slava-ai părăsit,
Cu chipul umilinței Ți-ai învelit Tu Fața,
Ca să mă 'nalți pe mine, Isuse preaiubit.

Păcatul meu Te duse pe dealul „Căpățânii”,
Și moarte rușinoasă-acolo-ai suferit,
Ca să mă scapi de moarte și blestemul rușinii.
Te-ai dăruit pe Tine, lsuse preaiubit.

În locu-mpărăției Tu ai luat robia,
În locul strălucirii, mormântul ai primit,
Deși-mpărat puternic, Tu ai ales slăbia,
Să mă-ntărești pe mine, Isuse preaiubit.

Ca Miel sfințit de jertfă Te-ai dat înspre junghiere,
Deși Tu ești păstorul din veacuri hărăzit,
Pe trupul Tău și-n suflet purtat-ai grea durere,
Ca eu să nu mai sufăr, Isuse preaiubit.

Cât Te-a costat Isuse răscumpărarea-mi mare,
Ce preț nespus plam-al, sa pot h mântuit,
Ca să-l cuprind-o minte, nicicând n-ar fi în stare,
Și toate-acestea numai fiindcă m-ai iubit.