Să ard de sete

Să ard de sete, tot n-aș bea
Din apele stricate,
Ce le-ntâlnesc în calea mea,
Prin lumea de păcate.
Să mor de foame tot n-ating,
Mâncărurile-otrăvite,
Spre care ne-ncetat mă-mping
Păcate și ispite.

Să crăp de frig, nu mă-ncălzesc
La focuri vinovate,
Pe unde slugile pândesc,
Iubirii îndurerate.
Să pier în drumuri, n-aș intra
În casa blestemată,
Care ar zdrobi și-ar întrista
Iubirea mea curată..

Să umblu gol, tot n-am să-mbrac
Ce diavolul mi-ntinde,
Să zac în șanț, să mor sărac,
Pe Domnul nu-L voi vinde.
Mai bine plâng acum, un ceas,
Cu Domnu-n părtășie,
Decât fără Hristos rămas
Să plâng o veșnicie.