Să mă urc mai sus

Să mă urc mai sus de locul
Unde pân-acum am stat,
Pân-aici ajunge focul,
Încă nu-s de-ajuns curat.
Să mă urc mai sus de starea
Cea în care-am lenevit,
Până la încredințarea
Care-o dă un duh smerit.

Să mă urc mai sus de rândul
Celor ce-n păcat trăiesc,
Până ce-mi va spune gândul
C-am atins tărâm ceresc.
Să mă urc mai sus pe munte,
Pân-la singur cu Hristos,
Toate grijile mărunte
Să le uit departe jos.

Să mă urc mai sus spre Țintă
Stăruind să mi-o ating,
Orice duh - să nu mă mintă,
Orice piedică s-o-nving.
Să mă urc mai sus întruna,
Către Tine Soare-ascuns,
Și să stau pe totdeauna,
Doar atunci când Te-am ajuns.