Să nu mai pot uita Isuse,
Cât mi-ai făcut, din ce m-ai scos
Tot ce mi-ai dăruit să-mi fie
În veci mai viu și luminos.
Să nu mai pot uita nici una
Din binefacerile-Ți mari,
'Nnoite zilnic pentru mine,
Și-n anii dulci și-n cei amari.
Cât mi-ai făcut, din ce m-ai scos
Tot ce mi-ai dăruit să-mi fie
În veci mai viu și luminos.
Să nu mai pot uita nici una
Din binefacerile-Ți mari,
'Nnoite zilnic pentru mine,
Și-n anii dulci și-n cei amari.
Să nu mai pot uita nici unul
Din binefăcătorii mei,
Ca ne-ncetat recunoștința
Să mi se-ndreote către ei.
Să nu mai pot uita nici una
Din câte rugi mi-ai ascultat,
Ca să nu-mi pierd în veci nădejdea
În orice-adânc-aș fi-aruncat.
Din binefăcătorii mei,
Ca ne-ncetat recunoștința
Să mi se-ndreote către ei.
Să nu mai pot uita nici una
Din câte rugi mi-ai ascultat,
Ca să nu-mi pierd în veci nădejdea
În orice-adânc-aș fi-aruncat.
Să nu mai pot uita nici unul
Din câte Ți-am păcătuit,
Ca să rămân pe totdeauna
Ascultător și umilit.
Să nu mai pot uita nici una
Din ce-s dator, din câte-mi dai,
Ca numai slavă și-ascultare,
Să-Ți fiu și-n umblete și-n grai.
Din câte Ți-am păcătuit,
Ca să rămân pe totdeauna
Ascultător și umilit.
Să nu mai pot uita nici una
Din ce-s dator, din câte-mi dai,
Ca numai slavă și-ascultare,
Să-Ți fiu și-n umblete și-n grai.
Să nu mai pot uita Isuse,
Cât mi-ai făcut, din ce m-ai scos
Tot ce mi-ai dăruit să-mi fie
În veci mai viu și luminos.
Să nu mai pot uita nici una
Din binefacerile-Ți mari,
'Nnoite zilnic pentru mine,
Și-n anii dulci și-n cei amari.
Cât mi-ai făcut, din ce m-ai scos
Tot ce mi-ai dăruit să-mi fie
În veci mai viu și luminos.
Să nu mai pot uita nici una
Din binefacerile-Ți mari,
'Nnoite zilnic pentru mine,
Și-n anii dulci și-n cei amari.
Să nu mai pot uita nici unul
Din binefăcătorii mei,
Ca ne-ncetat recunoștința
Să mi se-ndreote către ei.
Să nu mai pot uita nici una
Din câte rugi mi-ai ascultat,
Ca să nu-mi pierd în veci nădejdea
În orice-adânc-aș fi-aruncat.
Din binefăcătorii mei,
Ca ne-ncetat recunoștința
Să mi se-ndreote către ei.
Să nu mai pot uita nici una
Din câte rugi mi-ai ascultat,
Ca să nu-mi pierd în veci nădejdea
În orice-adânc-aș fi-aruncat.
Să nu mai pot uita nici unul
Din câte Ți-am păcătuit,
Ca să rămân pe totdeauna
Ascultător și umilit.
Să nu mai pot uita nici una
Din ce-s dator, din câte-mi dai,
Ca numai slavă și-ascultare,
Să-Ți fiu și-n umblete și-n grai.
Din câte Ți-am păcătuit,
Ca să rămân pe totdeauna
Ascultător și umilit.
Să nu mai pot uita nici una
Din ce-s dator, din câte-mi dai,
Ca numai slavă și-ascultare,
Să-Ți fiu și-n umblete și-n grai.
