Sărbătorim venirea lui Mesia
Smerit, ca Prunc în ieslea vitelor,
De bună voie dezbrăcat de slavă
S-a coborât ca Răscumpărător,
Dar ca atunci, în taina nopții sfinte,
El caută iar un loc de poposit,
Și-l va găsi în ieslea umilinței
A omului ce-L caută smerit.
Smerit, ca Prunc în ieslea vitelor,
De bună voie dezbrăcat de slavă
S-a coborât ca Răscumpărător,
Dar ca atunci, în taina nopții sfinte,
El caută iar un loc de poposit,
Și-l va găsi în ieslea umilinței
A omului ce-L caută smerit.
/: Căci doar la iesle, în smerenie e Harul,
Hristos s-a coborât să fie Slujitor,
Ca să petreci cu Domnul sărbătoarea,
Smerit să-I calci pe urma pașilor! :/
Hristos s-a coborât să fie Slujitor,
Ca să petreci cu Domnul sărbătoarea,
Smerit să-I calci pe urma pașilor! :/
Ți-a fost și ție inima o iesle
Pentru slăvitul Fiu de Dumnezeu,
Întoarce-te și vezi de ce e astăzi
Palat măreț pentru Irodul „Eu”?
El n-a vrut fală, n-a vrut măreție,
Ca să-L găsească cei mai necăjiți,
Căci Domnul stă-mpotriva celor mândri,
Și har le dă acelor ce-s smeriți!
Pentru slăvitul Fiu de Dumnezeu,
Întoarce-te și vezi de ce e astăzi
Palat măreț pentru Irodul „Eu”?
El n-a vrut fală, n-a vrut măreție,
Ca să-L găsească cei mai necăjiți,
Căci Domnul stă-mpotriva celor mândri,
Și har le dă acelor ce-s smeriți!
Ai fost cândva lumină-n întuneric,
Cât timp ai stat la ieslea Domnului,
Nu te-a acoperit obrocul firii?
Mai văd în tine magii, steaua Lui?
Mai este azi în tine vreo lumină
S-arate drumul celui însetat?
Te-ntoarce la smerenie să fii iarăși
O stea pentru Hristos neîncetat!
Cât timp ai stat la ieslea Domnului,
Nu te-a acoperit obrocul firii?
Mai văd în tine magii, steaua Lui?
Mai este azi în tine vreo lumină
S-arate drumul celui însetat?
Te-ntoarce la smerenie să fii iarăși
O stea pentru Hristos neîncetat!
Sărbătorim venirea lui Mesia
Smerit, ca Prunc în ieslea vitelor,
De bună voie dezbrăcat de slavă
S-a coborât ca Răscumpărător,
Dar ca atunci, în taina nopții sfinte,
El caută iar un loc de poposit,
Și-l va găsi în ieslea umilinței
A omului ce-L caută smerit.
Smerit, ca Prunc în ieslea vitelor,
De bună voie dezbrăcat de slavă
S-a coborât ca Răscumpărător,
Dar ca atunci, în taina nopții sfinte,
El caută iar un loc de poposit,
Și-l va găsi în ieslea umilinței
A omului ce-L caută smerit.
/: Căci doar la iesle, în smerenie e Harul,
Hristos s-a coborât să fie Slujitor,
Ca să petreci cu Domnul sărbătoarea,
Smerit să-I calci pe urma pașilor! :/
Hristos s-a coborât să fie Slujitor,
Ca să petreci cu Domnul sărbătoarea,
Smerit să-I calci pe urma pașilor! :/
Ți-a fost și ție inima o iesle
Pentru slăvitul Fiu de Dumnezeu,
Întoarce-te și vezi de ce e astăzi
Palat măreț pentru Irodul „Eu”?
El n-a vrut fală, n-a vrut măreție,
Ca să-L găsească cei mai necăjiți,
Căci Domnul stă-mpotriva celor mândri,
Și har le dă acelor ce-s smeriți!
Pentru slăvitul Fiu de Dumnezeu,
Întoarce-te și vezi de ce e astăzi
Palat măreț pentru Irodul „Eu”?
El n-a vrut fală, n-a vrut măreție,
Ca să-L găsească cei mai necăjiți,
Căci Domnul stă-mpotriva celor mândri,
Și har le dă acelor ce-s smeriți!
Ai fost cândva lumină-n întuneric,
Cât timp ai stat la ieslea Domnului,
Nu te-a acoperit obrocul firii?
Mai văd în tine magii, steaua Lui?
Mai este azi în tine vreo lumină
S-arate drumul celui însetat?
Te-ntoarce la smerenie să fii iarăși
O stea pentru Hristos neîncetat!
Cât timp ai stat la ieslea Domnului,
Nu te-a acoperit obrocul firii?
Mai văd în tine magii, steaua Lui?
Mai este azi în tine vreo lumină
S-arate drumul celui însetat?
Te-ntoarce la smerenie să fii iarăși
O stea pentru Hristos neîncetat!
