Se duc cocorii rând pe rând
Și rând pe rând trec rândunele,
Spre locul unde-un tainic gând
Îndeamnă inima din ele.
Spre Țara Soarelui voios
Un dor tot mai aprins le-ndeamnă,
Cu cât în față-i mai frumos,
Cu cât în urmă li-e mai toamnă.
Și rând pe rând trec rândunele,
Spre locul unde-un tainic gând
Îndeamnă inima din ele.
Spre Țara Soarelui voios
Un dor tot mai aprins le-ndeamnă,
Cu cât în față-i mai frumos,
Cu cât în urmă li-e mai toamnă.
Plecați iubite rândunici,
Dar când veți fi trecute marea,
Uita-veți oare voi c-aici
E cuibul ce v-a dat cântarea?
Se duc și-a mele dragi cântări,
Rând după rând spre Sfânta Țară,
Unde-n eterne desfătări
Le-așteaptă sfânta lor Comoară.
Dar când veți fi trecute marea,
Uita-veți oare voi c-aici
E cuibul ce v-a dat cântarea?
Se duc și-a mele dragi cântări,
Rând după rând spre Sfânta Țară,
Unde-n eterne desfătări
Le-așteaptă sfânta lor Comoară.
Se duc cu-atâta zbor voios
Și-un dor cu-atât mai sfânt le-ndeamnă,
Cu cât 'nainte-i mai frumos,
Cu cât în urmă-i tot mai toamnă.
Zburați cântări, dar când odat'
Veți fi în slava Țării Bune,
La cuibul gol ce v-a zburat,
Gândiți-vă cu rugăciune.
Și-un dor cu-atât mai sfânt le-ndeamnă,
Cu cât 'nainte-i mai frumos,
Cu cât în urmă-i tot mai toamnă.
Zburați cântări, dar când odat'
Veți fi în slava Țării Bune,
La cuibul gol ce v-a zburat,
Gândiți-vă cu rugăciune.
Se duc cocorii rând pe rând
Și rând pe rând trec rândunele,
Spre locul unde-un tainic gând
Îndeamnă inima din ele.
Spre Țara Soarelui voios
Un dor tot mai aprins le-ndeamnă,
Cu cât în față-i mai frumos,
Cu cât în urmă li-e mai toamnă.
Și rând pe rând trec rândunele,
Spre locul unde-un tainic gând
Îndeamnă inima din ele.
Spre Țara Soarelui voios
Un dor tot mai aprins le-ndeamnă,
Cu cât în față-i mai frumos,
Cu cât în urmă li-e mai toamnă.
Plecați iubite rândunici,
Dar când veți fi trecute marea,
Uita-veți oare voi c-aici
E cuibul ce v-a dat cântarea?
Se duc și-a mele dragi cântări,
Rând după rând spre Sfânta Țară,
Unde-n eterne desfătări
Le-așteaptă sfânta lor Comoară.
Dar când veți fi trecute marea,
Uita-veți oare voi c-aici
E cuibul ce v-a dat cântarea?
Se duc și-a mele dragi cântări,
Rând după rând spre Sfânta Țară,
Unde-n eterne desfătări
Le-așteaptă sfânta lor Comoară.
Se duc cu-atâta zbor voios
Și-un dor cu-atât mai sfânt le-ndeamnă,
Cu cât 'nainte-i mai frumos,
Cu cât în urmă-i tot mai toamnă.
Zburați cântări, dar când odat'
Veți fi în slava Țării Bune,
La cuibul gol ce v-a zburat,
Gândiți-vă cu rugăciune.
Și-un dor cu-atât mai sfânt le-ndeamnă,
Cu cât 'nainte-i mai frumos,
Cu cât în urmă-i tot mai toamnă.
Zburați cântări, dar când odat'
Veți fi în slava Țării Bune,
La cuibul gol ce v-a zburat,
Gândiți-vă cu rugăciune.
