Spre portul fericirii

Spre portul fericirii din depărtări albastre,
Noi pânzele credinței mai larg azi le-am întins,
/: Ca vântul sfânt să poarte mai sus, mai sus de astre,
Corabia vieții cu dorul ei nestins. :/

S-o treacă peste valuri și printre stânci ascunse,
Biruitoare, 'ntreagă, cu sfintele-i comori,
/: S-ajungă la odihna din ceruri nepătrunse,
Cu veșnice și pline și-alese sărbători. :/

Și fii Tu, o, lsuse, Cârmaciul ei statornic
După făgăduința din sfântul Tău Cuvânt,
/: Să 'nainteze zilnic mai hotărât, mai spornic,
Păstrând până Ia capăt preasfântul legământ. :/

Și-ajunsă-n portul veșnic al păcii fericite,
Cu-a ei poveri născute din harul cel slăvit,
/: Să Ie așeze toate, curate și sfințite,
La sfinteIe-Ți picioare, Isuse preaiubit. :/