Statornicia este-un Har,
Și fericit e-acel ce-o are,
Că-n urma lui pe veci răsar,
Izvoare de mărgăritare.
Nu-i suflet mai adevărat
Și soț mai vrednic de-alipire,
Nici vestitor mai de urmat
Ca cel statornic în iubire.
Și fericit e-acel ce-o are,
Că-n urma lui pe veci răsar,
Izvoare de mărgăritare.
Nu-i suflet mai adevărat
Și soț mai vrednic de-alipire,
Nici vestitor mai de urmat
Ca cel statornic în iubire.
Nu-i frate mai nedespărțit,
Nici prieten mai ales să poarte
Un nume mai neprețuit,
Ca cel statornic pân-la moarte.
Nu-i credincios adevărat,
Părinte mai cu vrednicie
Decât acel ce și-a păstrat
Credința cu statornicie.
Nici prieten mai ales să poarte
Un nume mai neprețuit,
Ca cel statornic pân-la moarte.
Nu-i credincios adevărat,
Părinte mai cu vrednicie
Decât acel ce și-a păstrat
Credința cu statornicie.
În El nu-i umbră nici nu-i fum,
Ci curăție și-umilință,
Nemai știind decât de-un drum
De-o-nvățătură și-o credință,
În el furtunile-ajung rar,
Rămân puțin și trec grăbite
Și-aprind un mai puternic jar,
Deschid noi zări mai strălucite.
Ci curăție și-umilință,
Nemai știind decât de-un drum
De-o-nvățătură și-o credință,
În el furtunile-ajung rar,
Rămân puțin și trec grăbite
Și-aprind un mai puternic jar,
Deschid noi zări mai strălucite.
Statornicia este-un Har
Și fericit e-acel ce-o are
Că-n urma lui pe veci răsar,
Izvoare de mărgăritare.
Statornic Dumnezeu Ceresc,
Nu-Ți cer mai mare avuție
Decât să-Ți cred și să-Ți trăiesc
Cuvântul cu statornicie.
Și fericit e-acel ce-o are
Că-n urma lui pe veci răsar,
Izvoare de mărgăritare.
Statornic Dumnezeu Ceresc,
Nu-Ți cer mai mare avuție
Decât să-Ți cred și să-Ți trăiesc
Cuvântul cu statornicie.
Statornicia este-un Har,
Și fericit e-acel ce-o are,
Că-n urma lui pe veci răsar,
Izvoare de mărgăritare.
Nu-i suflet mai adevărat
Și soț mai vrednic de-alipire,
Nici vestitor mai de urmat
Ca cel statornic în iubire.
Și fericit e-acel ce-o are,
Că-n urma lui pe veci răsar,
Izvoare de mărgăritare.
Nu-i suflet mai adevărat
Și soț mai vrednic de-alipire,
Nici vestitor mai de urmat
Ca cel statornic în iubire.
Nu-i frate mai nedespărțit,
Nici prieten mai ales să poarte
Un nume mai neprețuit,
Ca cel statornic pân-la moarte.
Nu-i credincios adevărat,
Părinte mai cu vrednicie
Decât acel ce și-a păstrat
Credința cu statornicie.
Nici prieten mai ales să poarte
Un nume mai neprețuit,
Ca cel statornic pân-la moarte.
Nu-i credincios adevărat,
Părinte mai cu vrednicie
Decât acel ce și-a păstrat
Credința cu statornicie.
În El nu-i umbră nici nu-i fum,
Ci curăție și-umilință,
Nemai știind decât de-un drum
De-o-nvățătură și-o credință,
În el furtunile-ajung rar,
Rămân puțin și trec grăbite
Și-aprind un mai puternic jar,
Deschid noi zări mai strălucite.
Ci curăție și-umilință,
Nemai știind decât de-un drum
De-o-nvățătură și-o credință,
În el furtunile-ajung rar,
Rămân puțin și trec grăbite
Și-aprind un mai puternic jar,
Deschid noi zări mai strălucite.
Statornicia este-un Har
Și fericit e-acel ce-o are
Că-n urma lui pe veci răsar,
Izvoare de mărgăritare.
Statornic Dumnezeu Ceresc,
Nu-Ți cer mai mare avuție
Decât să-Ți cred și să-Ți trăiesc
Cuvântul cu statornicie.
Și fericit e-acel ce-o are
Că-n urma lui pe veci răsar,
Izvoare de mărgăritare.
Statornic Dumnezeu Ceresc,
Nu-Ți cer mai mare avuție
Decât să-Ți cred și să-Ți trăiesc
Cuvântul cu statornicie.
