Suflă vântul cel ceresc, versuri

Suflă vântul cel ceresc
Vântul suflă deșteptare
Întrebând pe toți creștinii
„De ce dormi în adunare”?

/: El suflă unde voiește
Și-l aude orișicine
Nu știi însă unde merge
Și nu știi de unde vine :/

Vântul suflă-n multe feluri
Uneori numai adie
Alte ori e că un vifor
Că o mare vijelie

/: El dorește să trezească
Orice suflet păcătos
Și arată calea bună
Care duce la Hristos :/

Pentru-aceasta ți se cere
Să stai gata-n așteptare
Stând cu pânzele întinse
Ca și barca de pe mare

/: Unii se trezesc îndată
La o mică adiere
Alții se trezesc atuncea
Când suflă mai cu putere :/

Dar ferice de aceia
Care stau învredniciți
Și cu inima curată
Duhul Sfânt ei l-au primit

/: Vai de-acel ce joc își bate
Și lucrarea să-i oprească
Căci avea-vor revărsare
De urgia cea cerească :/

O, suflă vânt al vieții
Suflă peste a noastră țară
Suflă vântul cu putere
Ca păcatele să piară

/: O, Isuse bun și dulce
Lângă Tine să ne-adune
Și viața noastră-ntreagă
Să veghem în rugăciune :/