Suflet slab, așteaptă pe Dumnezeu!
Către El ți-ndreaptă și azi dorul tău.
Scăparea ta nu va-ntârzia;
Sigur primăvara, iernii va urma.
Vină furtună, vină nevoi,
Domnu-ntotdeauna, va fi cu noi.
Către El ți-ndreaptă și azi dorul tău.
Scăparea ta nu va-ntârzia;
Sigur primăvara, iernii va urma.
Vină furtună, vină nevoi,
Domnu-ntotdeauna, va fi cu noi.
Suflet slab, așteaptă pe Dumnezeu!
Către El ți-ndreaptă și azi dorul tău.
Când toate pier, nu ceda defel,
Căci decât nevoia, tot mai mare-I El.
Vină furtună, vină nevoi,
Domnu-ntotdeauna va fi cu noi!
Către El ți-ndreaptă și azi dorul tău.
Când toate pier, nu ceda defel,
Căci decât nevoia, tot mai mare-I El.
Vină furtună, vină nevoi,
Domnu-ntotdeauna va fi cu noi!
Suflet slab, așteaptă pe Dumnezeu!
Către El ți-ndreaptă și azi dorul tău.
Curând primim ce nădăjduim,
Ca pentru vecie cu Isus să fim.
După durere, după nevoi,
O, ce mângâiere: Domnu-i cu noi.
Către El ți-ndreaptă și azi dorul tău.
Curând primim ce nădăjduim,
Ca pentru vecie cu Isus să fim.
După durere, după nevoi,
O, ce mângâiere: Domnu-i cu noi.
Suflet slab, așteaptă pe Dumnezeu!
Către El ți-ndreaptă și azi dorul tău.
Scăparea ta nu va-ntârzia;
Sigur primăvara, iernii va urma.
Vină furtună, vină nevoi,
Domnu-ntotdeauna, va fi cu noi.
Către El ți-ndreaptă și azi dorul tău.
Scăparea ta nu va-ntârzia;
Sigur primăvara, iernii va urma.
Vină furtună, vină nevoi,
Domnu-ntotdeauna, va fi cu noi.
Suflet slab, așteaptă pe Dumnezeu!
Către El ți-ndreaptă și azi dorul tău.
Când toate pier, nu ceda defel,
Căci decât nevoia, tot mai mare-I El.
Vină furtună, vină nevoi,
Domnu-ntotdeauna va fi cu noi!
Către El ți-ndreaptă și azi dorul tău.
Când toate pier, nu ceda defel,
Căci decât nevoia, tot mai mare-I El.
Vină furtună, vină nevoi,
Domnu-ntotdeauna va fi cu noi!
Suflet slab, așteaptă pe Dumnezeu!
Către El ți-ndreaptă și azi dorul tău.
Curând primim ce nădăjduim,
Ca pentru vecie cu Isus să fim.
După durere, după nevoi,
O, ce mângâiere: Domnu-i cu noi.
Către El ți-ndreaptă și azi dorul tău.
Curând primim ce nădăjduim,
Ca pentru vecie cu Isus să fim.
După durere, după nevoi,
O, ce mângâiere: Domnu-i cu noi.
