Așa puțin am, Doamne, să-Ți ofer:
Doar tină, lut și goană după vânt,
Doar lucruri care trec și care pier…
Nimic nu sunt, o mână de pământ.
Doar tină, lut și goană după vânt,
Doar lucruri care trec și care pier…
Nimic nu sunt, o mână de pământ.
/: Te laudă inima mea
Pentru tot harul ce mi-ai dat,
Și-oricât aș vrea, tot n-aș putea
Să-Ți mulțumesc că m-ai salvat! :/
Pentru tot harul ce mi-ai dat,
Și-oricât aș vrea, tot n-aș putea
Să-Ți mulțumesc că m-ai salvat! :/
Dar Tu puținul meu îl înmulțești
Și, când mi-e greu, veghezi asupra mea;
Singur nu pot, dar Tu mă întărești
Și-mi dai puteri să pot înainta.
Și, când mi-e greu, veghezi asupra mea;
Singur nu pot, dar Tu mă întărești
Și-mi dai puteri să pot înainta.
Ți se cuvine, Doamne, lauda,
Meriți să fii înălțat și onorat!
Că Tine altul nu-i să-ntindă mâna
Spre omul ce-i căzut și-ndurerat.
Meriți să fii înălțat și onorat!
Că Tine altul nu-i să-ntindă mâna
Spre omul ce-i căzut și-ndurerat.
Așa puțin am, Doamne, să-Ți ofer:
Doar tină, lut și goană după vânt,
Doar lucruri care trec și care pier…
Nimic nu sunt, o mână de pământ.
Doar tină, lut și goană după vânt,
Doar lucruri care trec și care pier…
Nimic nu sunt, o mână de pământ.
/: Te laudă inima mea
Pentru tot harul ce mi-ai dat,
Și-oricât aș vrea, tot n-aș putea
Să-Ți mulțumesc că m-ai salvat! :/
Pentru tot harul ce mi-ai dat,
Și-oricât aș vrea, tot n-aș putea
Să-Ți mulțumesc că m-ai salvat! :/
Dar Tu puținul meu îl înmulțești
Și, când mi-e greu, veghezi asupra mea;
Singur nu pot, dar Tu mă întărești
Și-mi dai puteri să pot înainta.
Și, când mi-e greu, veghezi asupra mea;
Singur nu pot, dar Tu mă întărești
Și-mi dai puteri să pot înainta.
Ți se cuvine, Doamne, lauda,
Meriți să fii înălțat și onorat!
Că Tine altul nu-i să-ntindă mâna
Spre omul ce-i căzut și-ndurerat.
Meriți să fii înălțat și onorat!
Că Tine altul nu-i să-ntindă mâna
Spre omul ce-i căzut și-ndurerat.
