¹ Te-nalț, Doamne, pururi, căci m-ai ridicat,
Pe vrăjmași, să râdă, Tu nu i-ai lăsat!
² Am strigat spre Tine Doamne-ndurător,
Tu m-ai scos din groapă, n-ai lăsat să mor!
Pe vrăjmași, să râdă, Tu nu i-ai lăsat!
² Am strigat spre Tine Doamne-ndurător,
Tu m-ai scos din groapă, n-ai lăsat să mor!
³ Sufletul meu, Doamne, din mormânt l-ai scos,
M-ai adus la viață, dintre morți de jos.
⁴ Domnului cântați-I, voi cei preaiubiți,
Și măritu-I Nume pururea-L măriți!
M-ai adus la viață, dintre morți de jos.
⁴ Domnului cântați-I, voi cei preaiubiți,
Și măritu-I Nume pururea-L măriți!
⁵ Căci o clipă ține doar mânia Sa,
Îndurarea-I însă toată viața ta!
Seara vine plânsul chinului amar,
Dimineața vine veselia iar!
Îndurarea-I însă toată viața ta!
Seara vine plânsul chinului amar,
Dimineața vine veselia iar!
⁶ Când eram în bine, îmi ziceam așa:
Niciodată-n viață nu m-aș clătina,
⁷ Căci pe-un munte tare, m-ai fost așezat,
Dar Ți-ai ascuns fața și m-am tulburat.
Niciodată-n viață nu m-aș clătina,
⁷ Căci pe-un munte tare, m-ai fost așezat,
Dar Ți-ai ascuns fața și m-am tulburat.
⁸ Doamne, către Tine, m-am rugat zicând:
⁹ Ce câștigi Tu, oare, de-aș muri curând,
Poate să Te laude țărâna de jos,
Poate ea să spună cât ești credincios?
⁹ Ce câștigi Tu, oare, de-aș muri curând,
Poate să Te laude țărâna de jos,
Poate ea să spună cât ești credincios?
¹⁰ Doamne-ascultă! Doamne, fii îndurător,
Și mi-ajută, Doamne, că-s făr de-ajutor,
¹¹ Și Tu-n veselie, plânsul mi-ai schimbat
Dezlegându-mi jalea Tu m-ai bucurat.
Și mi-ajută, Doamne, că-s făr de-ajutor,
¹¹ Și Tu-n veselie, plânsul mi-ai schimbat
Dezlegându-mi jalea Tu m-ai bucurat.
¹² Pentru ca și duhul și inima mea
Pururea să-Ți cânte, mute să nu stea!
Doamne, Domnul slavei, eu cât voi trăi,
Pururea pe Tine Te voi preamări!
Pururea să-Ți cânte, mute să nu stea!
Doamne, Domnul slavei, eu cât voi trăi,
Pururea pe Tine Te voi preamări!
¹ Te-nalț, Doamne, pururi, căci m-ai ridicat,
Pe vrăjmași, să râdă, Tu nu i-ai lăsat!
² Am strigat spre Tine Doamne-ndurător,
Tu m-ai scos din groapă, n-ai lăsat să mor!
Pe vrăjmași, să râdă, Tu nu i-ai lăsat!
² Am strigat spre Tine Doamne-ndurător,
Tu m-ai scos din groapă, n-ai lăsat să mor!
³ Sufletul meu, Doamne, din mormânt l-ai scos,
M-ai adus la viață, dintre morți de jos.
⁴ Domnului cântați-I, voi cei preaiubiți,
Și măritu-I Nume pururea-L măriți!
M-ai adus la viață, dintre morți de jos.
⁴ Domnului cântați-I, voi cei preaiubiți,
Și măritu-I Nume pururea-L măriți!
⁵ Căci o clipă ține doar mânia Sa,
Îndurarea-I însă toată viața ta!
Seara vine plânsul chinului amar,
Dimineața vine veselia iar!
Îndurarea-I însă toată viața ta!
Seara vine plânsul chinului amar,
Dimineața vine veselia iar!
⁶ Când eram în bine, îmi ziceam așa:
Niciodată-n viață nu m-aș clătina,
⁷ Căci pe-un munte tare, m-ai fost așezat,
Dar Ți-ai ascuns fața și m-am tulburat.
Niciodată-n viață nu m-aș clătina,
⁷ Căci pe-un munte tare, m-ai fost așezat,
Dar Ți-ai ascuns fața și m-am tulburat.
⁸ Doamne, către Tine, m-am rugat zicând:
⁹ Ce câștigi Tu, oare, de-aș muri curând,
Poate să Te laude țărâna de jos,
Poate ea să spună cât ești credincios?
⁹ Ce câștigi Tu, oare, de-aș muri curând,
Poate să Te laude țărâna de jos,
Poate ea să spună cât ești credincios?
¹⁰ Doamne-ascultă! Doamne, fii îndurător,
Și mi-ajută, Doamne, că-s făr de-ajutor,
¹¹ Și Tu-n veselie, plânsul mi-ai schimbat
Dezlegându-mi jalea Tu m-ai bucurat.
Și mi-ajută, Doamne, că-s făr de-ajutor,
¹¹ Și Tu-n veselie, plânsul mi-ai schimbat
Dezlegându-mi jalea Tu m-ai bucurat.
¹² Pentru ca și duhul și inima mea
Pururea să-Ți cânte, mute să nu stea!
Doamne, Domnul slavei, eu cât voi trăi,
Pururea pe Tine Te voi preamări!
Pururea să-Ți cânte, mute să nu stea!
Doamne, Domnul slavei, eu cât voi trăi,
Pururea pe Tine Te voi preamări!
