Te–ai coborât din ceruri,
Pruncușor divin,
Aducând cu Tine iubire și alin,
Îți mulțumesc că Te–ai născut
Azi și–n inima mea
De–aceea, eu Te voi lăuda!
Pruncușor divin,
Aducând cu Tine iubire și alin,
Îți mulțumesc că Te–ai născut
Azi și–n inima mea
De–aceea, eu Te voi lăuda!
O stea a fost de–ajuns să știu,
Că Pruncușorul sfânt e viu,
Doar o lumină sus pe cer
A dezvelit acest mister,
Doar glasul miilor de sfinți
Din cer se auzea: „Slăviți
Pe Prințul veșniciilor,
Mai Marele Regilor!”
Că Pruncușorul sfânt e viu,
Doar o lumină sus pe cer
A dezvelit acest mister,
Doar glasul miilor de sfinți
Din cer se auzea: „Slăviți
Pe Prințul veșniciilor,
Mai Marele Regilor!”
/: În inima mea Te primesc,
Căci Te iubesc, Scump Prunc ceresc!
Doar Tu ești tot ce am mai prețios! :/
Căci Te iubesc, Scump Prunc ceresc!
Doar Tu ești tot ce am mai prețios! :/
Un zâmbet sfânt din cer veghea
Pe Pruncușorul ce plângea,
Căci frigul nopții a–ndurat
Pe paiele ce–I erau pat,
Numai suflarea vitelor
L–a încălzit pe Pruncușor,
Iar vântul ce sufla ușor
L–a mângâiat pe Salvator!
Pe Pruncușorul ce plângea,
Căci frigul nopții a–ndurat
Pe paiele ce–I erau pat,
Numai suflarea vitelor
L–a încălzit pe Pruncușor,
Iar vântul ce sufla ușor
L–a mângâiat pe Salvator!
Te–ai coborât din ceruri,
Pruncușor divin,
Aducând cu Tine iubire și alin,
Îți mulțumesc că Te–ai născut
Azi și–n inima mea
De–aceea, eu Te voi lăuda!
Pruncușor divin,
Aducând cu Tine iubire și alin,
Îți mulțumesc că Te–ai născut
Azi și–n inima mea
De–aceea, eu Te voi lăuda!
O stea a fost de–ajuns să știu,
Că Pruncușorul sfânt e viu,
Doar o lumină sus pe cer
A dezvelit acest mister,
Doar glasul miilor de sfinți
Din cer se auzea: „Slăviți
Pe Prințul veșniciilor,
Mai Marele Regilor!”
Că Pruncușorul sfânt e viu,
Doar o lumină sus pe cer
A dezvelit acest mister,
Doar glasul miilor de sfinți
Din cer se auzea: „Slăviți
Pe Prințul veșniciilor,
Mai Marele Regilor!”
/: În inima mea Te primesc,
Căci Te iubesc, Scump Prunc ceresc!
Doar Tu ești tot ce am mai prețios! :/
Căci Te iubesc, Scump Prunc ceresc!
Doar Tu ești tot ce am mai prețios! :/
Un zâmbet sfânt din cer veghea
Pe Pruncușorul ce plângea,
Căci frigul nopții a–ndurat
Pe paiele ce–I erau pat,
Numai suflarea vitelor
L–a încălzit pe Pruncușor,
Iar vântul ce sufla ușor
L–a mângâiat pe Salvator!
Pe Pruncușorul ce plângea,
Căci frigul nopții a–ndurat
Pe paiele ce–I erau pat,
Numai suflarea vitelor
L–a încălzit pe Pruncușor,
Iar vântul ce sufla ușor
L–a mângâiat pe Salvator!
