Și prin focul încercării, Tu mereu cu mine ai fost,
Iar când drumul plin de pietre pentru mine era dureros,
Tu în marea Ta iubire cu drag în brațe m-ai luat,
M-am încrezut în Tine și de rușine nu am fost dat.
Iar când drumul plin de pietre pentru mine era dureros,
Tu în marea Ta iubire cu drag în brațe m-ai luat,
M-am încrezut în Tine și de rușine nu am fost dat.
/: Trăiască Domnul, stânca mea
Care m-a izbăvit,
Trăiască Domnul, cetățuia mea,
Care m-a mântuit. :/
Care m-a izbăvit,
Trăiască Domnul, cetățuia mea,
Care m-a mântuit. :/
Chiar și-n valea umbrei morții, când treceam Tu nu m-ai părăsit,
Cu o iubire atât de blândă, spre mine, Tată, ai privit!
Prin furtunile vieții ce în mine ades au bătut,
Tu ai fost mereu cu mine, nu m-ai lăsat iubit Isus.
Cu o iubire atât de blândă, spre mine, Tată, ai privit!
Prin furtunile vieții ce în mine ades au bătut,
Tu ai fost mereu cu mine, nu m-ai lăsat iubit Isus.
Iar în arșița cumplită, în pustiul fără apă
Mi-ai fost steag de biruință, mi-ai dat apa Ta curată.
Tu mi-ai fost mereu o stânca, la bine și-n încercare.
Eu Te laud că Tu ești nespus de bun și mare!
Mi-ai fost steag de biruință, mi-ai dat apa Ta curată.
Tu mi-ai fost mereu o stânca, la bine și-n încercare.
Eu Te laud că Tu ești nespus de bun și mare!
Și prin focul încercării, Tu mereu cu mine ai fost,
Iar când drumul plin de pietre pentru mine era dureros,
Tu în marea Ta iubire cu drag în brațe m-ai luat,
M-am încrezut în Tine și de rușine nu am fost dat.
Iar când drumul plin de pietre pentru mine era dureros,
Tu în marea Ta iubire cu drag în brațe m-ai luat,
M-am încrezut în Tine și de rușine nu am fost dat.
/: Trăiască Domnul, stânca mea
Care m-a izbăvit,
Trăiască Domnul, cetățuia mea,
Care m-a mântuit. :/
Care m-a izbăvit,
Trăiască Domnul, cetățuia mea,
Care m-a mântuit. :/
Chiar și-n valea umbrei morții, când treceam Tu nu m-ai părăsit,
Cu o iubire atât de blândă, spre mine, Tată, ai privit!
Prin furtunile vieții ce în mine ades au bătut,
Tu ai fost mereu cu mine, nu m-ai lăsat iubit Isus.
Cu o iubire atât de blândă, spre mine, Tată, ai privit!
Prin furtunile vieții ce în mine ades au bătut,
Tu ai fost mereu cu mine, nu m-ai lăsat iubit Isus.
Iar în arșița cumplită, în pustiul fără apă
Mi-ai fost steag de biruință, mi-ai dat apa Ta curată.
Tu mi-ai fost mereu o stânca, la bine și-n încercare.
Eu Te laud că Tu ești nespus de bun și mare!
Mi-ai fost steag de biruință, mi-ai dat apa Ta curată.
Tu mi-ai fost mereu o stânca, la bine și-n încercare.
Eu Te laud că Tu ești nespus de bun și mare!
